Dezvoltare personală, General

Cât de deschis ești de fapt?!

Mulți dintre noi credem despre noi înșine că suntem minți deschise către nou. Asta ar include și deschiderea către schimbare, pentru că doar ea este promotorul înnoirii și este una dintre puținele certitudini ale vieții.

Să spunem că primim sau citim o informație interesantă despre felul în care ne putem adapta la stresul cotidian, la presiunile sociale care ne înconjoară, pe care nu am mai auzit-o și care ne surprinde atât de plăcut încât o analizăm și decidem să o folosim.

Cum poate fi utilizată?

O primă variantă este să o punem imediat în aplicare, lucru care implică o anumită schimbare în rutina zilnică: fie în gândire, fie în modul de a face (sau a stopa) anumite activități, fie în ambele zone. Rezultatele nu vor întârzia să apară în acest caz și astfel vom primi motivația de continua. Disciplina de a face zilnic acele noi rutine se va dobândi în timp, prin perseverență. În acel moment schimbarea va fi devenit deja palpabilă sub forma unei transformări exterioare, cu ecouri interioare.

O a doua variantă de a folosi acea informație nouă înseamnă să o stocăm pe undeva, fie scrisă pe o agendă, fie memorată în computer/telefon fie doar într-un ”sertar„ al minții, în ideea că vreodată ne va fi de folos. Amânarea folosirii echivalează cu pierderea entuziasmului aferent oricărui început. Cu alte cuvinte se va pune praful peste ea, la fel ca peste multe alte idei noi de dinante…

Tu cât de deschis ești de fapt către nou și schimbare? Care este beneficiul tău din practicarea primei variante? Dar din practicarea celei de-a doua? Și cel mai important, cum abordezi noul cu teamă sau cu interes?

 

Standard
Comunicare, Evenimente

Cu tableta prin sală

cu tableta prin salaAm avut misiunea delegată de Georgiana Vânău, de a lua datele de la cinstita adunare care a onorat BGG5. Pun drept dovada, cu permisiunea Iuliei Kelt fotograful oficial al evenimentului, o fotografie care îi aparţine. Restul de imagini ale Iuliei pot fi văzute pe contul de Facebook al OCTOBER PHOTOS.

Impresii

Impresiile mele sunt amestecate. Ca blogger începător am auzit multe chestii tehnice spuse în engleză, chestie care la un moment dat a devenit pentru mine cel puţin, obositoare, chiar dacă ştiu bine limba engleză. Ăsta e un of al meu mai vechi, dar era cumva de aşteptat.

Ca om de comunicare am de comentat despre faptul că s-a vorbit mult peste şi printre, pe lângă vorbitori, ca un fel de backing vocals de bruiaj. Aici moderatorul Gabi Ursan ar fi avut un rol mai ferm de jucat în opinia mea. Un alt aspect pe care l-am comentat în direct chiar, a fost acela că la o întrebare adresată cuiva anume, au sărit cu totul alte persoane decât cea întrebată, cu propriile lor răspunsuri, evident diferite între ele. Entuziasmul este normal dar în opinia mea nu scuză impoliteţea. Chestia faină a fost că în final, când i s-a dat ocazia, a răspuns şi cel întrebat culmea cu răspunsul lui, un altul. Vreau să spun că aşa e în comunicarea asta, fiecare are perspectiva lui şi e normal să fie aşa. Şi atunci de ce încercăm să punem alte răspunsuri în loc? Fiecare are o opinie, o percepţie şi dacă a fost întrebat are şi dreptul să îi fie ascultată părerea. Este vorba despre răbdarea de a asculta şi a înţelege, abia apoi de a vorbi, de a răspunde.

În concluzie

Dincolo de toate salut faptul că a fost o sesiune foarte activă, bine pregătită de organizatori şi de invitaţi, cu extrem de multe întrebări de la participanţi şi cu răspunsuri din care să aleagă lumea ce vrea, ce poate, cât se pricepe. Mi-am notat multe chestii interesante, am avut ce să văd şi să ascult despre ce au de făcut bloggerii dar şi ce să nu facă, cum să folosească canalele sociale dar şi ce pericole sunt în spatele lor. Mi-a plăcut faptul că au fost prezentate firesc şi plusurile şi minusurile, aşa cum le-a considerat fiecare vorbitor, prin prisma experienţei sale. Mi-a plăcut faptul că s-a spus deschis că nu există o reţetă minune care merge la toţi, că fiecare are drumul şi stilul său personal de a face blogging. Nu în ultimul rând am auzit şi un apel la conţinut, la calitatea sa, fără de care orice blog se pierde la un moment dat în timp…

Mulţumesc Andrei Cismaru, Andrei Basoc, Vali Petcu, mulţumesc Georgiana, Iulia şi Gabriel!

 

Standard
Coaching, Dezvoltare personală

Ascultarea de nivel 3

IMG_0506sigla-RT.pngDacă am vorbit în articolul precedent despre ascultarea de nivel 1 şi 2 am să abordez acum al 3-lea nivel al felului în care putem să ascultăm o persoană, atunci când ne vorbeşte. În plus faţă de primele două niveluri, descrise în articolul intitulat Ascultare şi puţin sufletde data asta în sarcina ascultătorului intră şi observarea limbajului non-verbal al interlocutorului său. Bineînţeles că nu mă refer doar la o simplă observare a limbajului trupului celuilalt ci şi la corelarea tuturor informaţiilor care apar în acest context lărgit. Atunci când facem ascultare de nivel 3 gestionăm simultan informaţii despre ceea ce spune, cum o face dar şi despre ceea ce e dincolo de cuvinte. Ne conectăm la undele pe care le emite vorbitorul şi îl ascultăm cu inima nu cu mintea.

Pare greu să fii atent la atâtea elemente în acelaşi timp, să nu reacţionezi personal la ceea ce auzi, să laşi la o parte propriile gânduri ca să faci loc stărilor, emoţiilor, gândurilor altcuiva, dar cu răbdare, drag de oameni şi multă practică merge. Pentru un coach, ascultarea de nivel 2 şi 3 sunt cele mai bune modalităţi în care îşi poate asculta clientul deoarece doar aşa are acces la potenţialul conversaţiei respective. Măiestria coach-ului implică pe lângă tehnica de ascultare, intuiţie şi mult suflet, cu ajutorul cărora găseşte cele mai bune întrebări, pentru clientul său. Întrebările bune sau aşa zise puternice, sunt acele întrebări care îl provoacă pe client să acceseze cât mai multe şi cât mai diverse resurse interioare. Cu alte cuvinte în procesul de a găsi şi de a formula răspunsul la întrebarea primită, clientul îşi vede propriile limitări, sau poate înţelege mai multe despre el însuşi, poate păşi în afara zonei sale de confort; lucruri pe care în lipsa unor întrebări puternice, nu le face. De ce nu? Pentru că nimeni şi nimic nu îl provoacă.

Există însă oameni care explorează de unii singuri, limitele propriei lor înţelegeri, zone de confort, blocaje mentale, emoţionale etc. şi fac aşa numitul self-coaching. În literatura de specialitate se spune că acest proces auto-aplicat este dificil, însă este posibil. Iată de ce sprijinul profesionist acordat de un coach/antrenor este de necontestat pentru succesul unei transformări de durată, trainică, construită cu paşi mici dar statornici. Un client care apelează la un specialist se degrevează pur şi simplu de orice grijă, este bine primit într-un spaţiu protejat, creat special de coach astfel încât clientul se deschide şi poartă o conversaţie din care iese cu o claritate sporită a minţii şi cu determinarea de a acţiona imediat pentru binele propriu.

Iată cum am ajuns de la ascultare la rezultate şi la energia necesară acţiunii. Interesant nu-i aşa?!

Standard