Dacă doriţi să comentaţi, Dezvoltare personală, General

Speranţa are termen de valabilitate?!

valbUneori discutând cu oamenii, în timpul unor conversaţii plăcute şi aparent uşoare, discuţia ajunge invariabil la o zonă umbrită, în care se simt pe dedesubt regrete pentru că lucrurile nu s-au petrecut prea bine. După care pentru încurajare, apare pe final o notă de optimism, ideea că parcă mai avem acolo o mică speranţă că totul va fi bine şi pentru noi. Este vorba despre cei doi care stau de vorbă (dar ideea are evident aplicabilitate mai largă). Speranţă şi schimbare, două cuvinte simple care provoacă atâtea reverberaţii înauntru, încât e greu să le vezi profunzimea.

Cum adică mai avem speranţă?!

De parcă speranţa ar fi ceva aşa ca grişul din cămară. Stă cuminte în punga ei/lui până când vine cineva şi îl chinuie cu lingura sau îl uită acolo, sa-l mănânce fluturii. Oare speranţa are şi ea un termen de valabilitate, aşa cum are şi grişul? Eu cred că da, are şi din acest motiv ar fi păcat să fie lăsată să se învechească neluată în seamă, în întunericul cămării sufletului nostru. La fel ca şi schimbarea, ambele au un potenţial imens, ambele stau în pungile lor, puse bine pe raft şi rămân uneori… neumblate. Le putem lăsă aşa mai departe, pentru că ştim exact ce se va întâmpla : fix nimic.

Dar dacă am umbla din când în când la ele?

Ce s-ar putea oare întâmpla, dacă am umbla periodic la pungile din cămară? Speranţa s-ar înnoi, schimbarea s-ar petrece, cămara s-ar umple de toată energia pozitivă care se degajă din pungile deschise. În sufletul cămară ar pătrunde lumina nouă, a persoanei care devii, prin înnoire şi schimbare. Termenul de valabilitate al speranţei este împlinirea iar cel al schimbării este evoluţia, progresul omului faţă de el însuşi. Voi ce părere aveţi?

E un lucru de făcut cu grijă pentru că doar noi avem acces acolo, în cămăra proprie. Intrăm pe teritoriu sacru şi tocmai de aceea tot ce lucrăm acolo ne aduce împlinire şi bucurii. Şi nu uitaţi că mai sunt şi alte pungi, cu înţelepciune, dărnicie, îngăduinţă, dragoste, răbdare, hărnicie, multe altele. Ele ce termene de valabilitate au? Le-aţi mai verificat?!

Standard
Evenimente

Octombrie înseamnă ÎNCREDERE

Așa umblă vorba la Porția de Coaching, că octombrie vine cu încredere de sine nu numai cu frig și ploi. Vă veți convinge de asta la seminarul din 25 octombrie 2014 unde veți învăța să aveți încredere în ceea ce deja există în voi. Veți înțelege de ce nu ați descoperit asta încă, sau de ce vă lăsați uneori descurajați de grijile de tot felul.

În ambianța rafinată de la Monarch Saveur, vom începe la ora 9,00 cu o cafea bună și ne vom cunoaște, în maniera amicală și non-formală a Porției de Coaching. Apoi între 9,30 și 16,30 vă provoc să ascultați informații teoretice, să faceți exerciții practice, și să vă încărcați de energie și optimism. Vom avea 4 module de curs dar și 2 pauze de cafea cu gustări, plus o oră pauza de prânz.

Investiți în voi

147 de lei de persoană dacă veniți singuri sau 125 de lei de persoană dacă veniți cu câte un prieten; 6 ore petrecute doar preocupându-vă de voi,  cu scopul de a realiza cunoașterea și progresul personal. Câștigați o imagine de sine mai înaltă dar și prieteni noi, capabili să înțelegă și să sprijine evoluția voastră. Primul, cel de-al 10lea dar și ultimul înscris vor câștiga câte un premiu. Plecați încrezători și conștienți de propria valoare.

Condiție obligatorie

Lăsați la intrare toate grijile și temerile. Pentru 6 ore veți păși în altă lume, unde veți simți că sunteți între oameni care se înțeleg, se ascultă reciproc, se respectă și se apreciază, fără a emite judecăți. Astea sunt regulile de la Porția de Coaching. Dacă la plecare veți mai găsi la ușă povara cu care ați intrat și veți dori să o luați înapoi pe umeri, sunteți liberi să o faceți. Ceva îmi spune că nu va fi cazul…

Contact pentru înscrieri și detalii 0722582182 , nicoleradoinaradu@gmail.com

 

Standard
Comunicare, Dezvoltare personală, Evenimente

FORWARD motion

forwardAlăturarea acestor două cuvinte îmi sugerează o combinaţie de forţă pentru situaţiile în care simţi că stai pe loc, sau eşti în spatele unui blocaj mental. Poate că e de vină căldura asta insuportabilă, poate că e doar o iluzie faptul că stai pe loc şi de fapt te mişti uşor înainte, cu o viteză atât de mică încât nu pare a fi deloc mişcare…Nu ştiu însă pentru simplul fapt că te gândeşti la asta, poate însemna că eşti în progres şi tocmai de aceea ar fi păcat să-l sufoci cu practicile tale zilnice de autosabotare.

Ce şi care sunt acelea?

Le-am descris pe larg în articolul meu din 5 nov 2013 Autosabotarea pe care îl găseşti cu un click aici. Studiază ceea ce faci tu în propriul tău dezavantaj, înţelege acele activităţi/acţiuni/emoţii/obişnuinţe pentru a putea apoi să le recunoşti când vor să apară şi să nu le mai permiţi să te domine. Ia-le pe rând, câte una pe săptămână şi învaţă ce e dincolo de fiecare componentă, cum apare, cum se instalează şi astfel vei găsi o metodă de a o elimina sau de a o transforma în ceva bun pentru tine. Dacă nu poţi singur, te ajut cu mare drag, în calitate de coach.

Nu trebuie să fim perfecţi ci împliniţi!

E cazul să ne scoatem de sub presiunea faptului de a fi perfecţi, pentru simplul motiv că suntem deja. Cred că suntem echipaţi prin naştere cu toate uneltele necesare unei dezvoltări armonioase. Doar că şi (felul în care ne conducem) viaţa pe care o ducem ar trebui să ne conducă la atingerea întregului potenţial la care avem acces, adică la împlinire. Fiecare om dă un sens diferit acestei împliniri, după valorile sale de bază, din care este construit pe dinăuntru. Un profesor, un inginer, un pictor, un regizor de film, un actor, un pianist, un dansator, un scriitor, un tâmplar, un constructor, un ţăran, un om de la munte, un om al apelor, un iubitor de animale, un preot, un filozof, un cărturar, un istoric, un rocker, un depechist, un acrobat, un atlet, un student, un om matur… fiecare vede şi simte diferit împlinirea, dar cu toţii o caută.

Pe drumul bun

Faza interesantă este că suntem pe drumul cel bun, doar că unii dintre noi nu au destulă încredere în forţele lor proprii pentru a înţelege asta. Vestea bună este că încrederea se învaţă şi prin practică se consolidează. Oamenii care au încredere în ei, au încredere şi în ceilalţi semeni ai lor. De aceea ei reuşesc să zâmbească chiar şi când le este greu. Din acelaşi motiv reuşesc să treacă mult mai repede peste dificultăţile din viaţa lor şi continuă să meargă înainte, spre împlinire, fără a se crampona mental în/de trecut.

Puteţi face asta şi voi

Veţi afla cum anume puteţi face asta şi voi, la primul atelier de lucru, care garantează Consolidarea încrederii de sine. Voi fi trainerul vostru pentru 6 ore, sâmbătă 25 octombrie 2014, la restaurantul Monarch din Galaţi.

Împreună facem lucrurile să se întâmple!

Standard