Cum reacţionăm la întrebări?

inimi-albastre3.pngpuzzleMajoritatea oamenilor au un sentiment de disconfort atunci când li se pun întrebări. În multe cazuri este posibil să fie îndreptăţiţi să se irite şi să dezvolte un comportament defensiv ca urmare a interogatoriului la care sunt supuşi. Sau mai bine spus din cauza stilului de a li se pune întrebările, care le dă senzaţia de interogare. În multe cazuri însă poate fi şi o sensibilitate exagerată. Spun asta pentru că întrebările au rostul lor esenţial în viaţa noastră. Dacă sunt bine alese, corect formulate şi adresate la momentul oportun, pot fi de mare ajutor, pentru că provoacă răspunsuri şi uneori schimbări extraordinare. Vă explic imediat ce şi cum.

Să luăm ca exemplu o relaţie (de prietenie, de familie, profesională, nu contează) şi contextul ei mai larg. În timpul în care interacţionează cei doi sau mai mulţi actori implicaţi în relaţie, oamenii discută între ei. Au zilnic nevoie să afle lucruri unii despre alţii (să-şi completeze puzzle-ul) dar şi să transmită mesaje unii altora. Aceste două procese (de a cere informaţii şi de a transmite mesaje) au loc în viaţa oricui, se întâmplă aproape simultan şi atât de firesc încât ne-am obişnuit să le considerăm deloc importante. Din acet motiv le acordăm prea puţină atenţie şi am devenit uşor uşor inadaptaţi la a înţelege, stabili, menţine, îmbunătăţi, respecta o relaţie. Consider că din acest punct de vedere suntem în pericol! Am devenit intoleranţi.

Atunci când un mesaj nu trece limpede de la vorbitor la ascultător, apare nevoia de clarificare. Aşa îşi face apariţia prima întrebare dintr-o conversaţie. După care în funcţie de răspunsul primit, ascultătorul poate continua cu alte întrebări, pentru a afla tot ce are nevoie sau pentru a-şi clarifica foarte bine informaţia pe care a primit-o. Îşi întregeşte imaginea celor auzite, aşa cum se pun piesele într-un puzzle, pentru a compune imaginea de ansamblu. Când  se schimbă rolurile, celălalt vorbeşte şi primul ascultă, procesele sunt aceleaşi. Ceea ce este absolut normal.

Mai departe logica e simplă: întrebările au rol de clarificare şi atâta timp cât sunt adresate cu bun simţ, sunt formulate corect nu avem motive să reacţionăm negativ. E timpul să ne educăm în acest sens, să avem mai multă răbdare să ascultăm înainte de a vorbi, să înţelegem înainte de a reacţiona, să învăţăm ce întrebări se pun şi ce cuvinte se folosesc, astfel încât rezultatul convorbirii să fie pozitiv şi mulţumitor pentru cei implicaţi.

Afirm cu convingere că modul în care reacţionăm la întrebări, ne afectează relaţiile. Un alt factor la fel de important este felul în care ascultăm şi comunicăm. Comunicarea face parte din aşa numitele aptitudini sociale (soft skills) şi este o artă pe care o putem învăţa cu toţii, dacă vrem să avem relaţii excelente. Dacă nu…continuăm să rămânem în pericol!

Ascultare şi puţin suflet

imagesinimi-albastre3.pngCe este ascultarea activă şi la ce foloseşte? Este una dintre primele noţiuni pe care le-am studiat în cadrul pregătirii pentru a deveni coach şi de atunci, de când am aflat prima dată despre acest concept l-am inclus în practica mea curentă. Cu alte cuvinte am inclus acest instrument în folosinţa zilnică. De ce am făcut asta? Vă spun imediat şi aşa veţi înţelege singuri dacă e ceva folositor şi pentru cine.

Într-o conversaţie oarecare ce are loc între doi interlocutori, unul vorbeşte iar celălalt ascultă. În timpul discuţiei rolurile se schimbă firesc, uneori lin alteori mai brutal, în funcţie de cei doi, de tema şi miza discuţiei dar mai ales în funcţie de abilităţile de comunicare pe care le au (sau nu).

Hai să analizăm puţin. În postura de vorbitor să spunem că e mai simplu, îţi urmăreşti pur şi simplu firul gândurilor şi alegi cuvintele, frazele potrivite pentru a reda cât mai pe înţelesul celuilalt, mesajul pe care vrei să îl transmiţi. În postura de ascultător ai mai multe de făcut, cel puţin într-o conversaţie cu o persoană dragă. Iar dacă eşti coach, ascultarea este esenţială pentru toată lucrarea ce se va face în aşa zisul spaţiu de coaching, pentru transformarea clientului.

Mă explic imediat. Când asculţi pur şi simplu o poveste cel mai adesea firul spuselor te duce cu gândul la experienţele tale de acelaşi gen cu cele pe care le auzi. Sau dacă nu ai trăit ceva asemănător, gândul îţi fuge la ceea ce ai face tu în acea situaţie. Deja reacţionezi mental la ceea ce auzi. În faza asta ascultarea e de nivel 1, în care practic ascultătorul reacţionează personal la spusele vorbitorului, ba chiar îl întrerupe ( Aaa…ştii ce aş fi făcut eu în locul tău?! Păi, aş fi…) şi duce el la capăt propria poveste. Rezultatul unei conversaţii în care intervine ascultarea de nivel 1 este puţin satisfăcător pentru cel care ar fi vrut să-şi spună până la capăt istorioara.

Ascultarea poate fi dusă însă la un nivel superior, lucru care duce întreaga conversaţie pe un palier mai înalt de satisfacţie. Atunci când ascultătorul îl aude, înţelege şi îi arată vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru, când el însuşi nu reacţionează la cele spuse pentru simplul fapt că e acolo pentru celălalt, ascultându-i pe deplin povestea, excluzându-se voit din „momentul” celuilalt, ei bine atunci e ascultarea de nivel 2. Vorbitorul se simte respectat, înţeles pentru că a simţit toată atenţia interlocutorului său, care nu l-a întrerupt. Satisfacţia unei asemenea convorbiri e de altă natură decât în primul caz descris. Iar dacă, la inversarea firească a rolurilor, cel care a fost ascultat şi înţeles cu respect atunci când a vorbit, arată celuilalt acelaşi nivel de ascultare şi de preţuire, cred că vă imaginaţi cât de plăcut va fi sentimentul final cu care se vor despărţi cei doi, dorindu-şi să mai stea de vorbă şi altă dată.

Coach sau nu, client de coaching sau nu, toţi avem dreptul şi obligaţia să învăţăm să vorbim unii cu alţii în condiţiile cele mai satisfăcătoare. Şi ca să reuşim avem de învăţat şi de practicat ascultarea. În opinia mea doar printr-o comunicare eficientă relaţiile dintre noi au o şansă de fie de calitate! Şi ar mai fi ceva, pe lângă ascultare, un ingredient special…puţin suflet!

Din dragoste sau cu teamă?!

sigla RTAseară am avut din nou plăcerea să vă întâlnesc la Porţia de Coaching. Este cazul să le mulţumesc încă o dată celor de la cafeneaua Yoobi, pentru deschiderea lor de a găzdui astfel de evenimente, care ies din sfera obişnuită şi tulbură „zonele de confort”. Mă simt întotdeauna bine primită acolo, sunt ca acasă. Dincolo de spaţiul de lumină şi culoare, atmosfera deschisă am creat-o împreună, cei care am discutat despre viaţă, aşa ca între prieteni.

Până la urmă ceea ce am vorbit despre influenţele de tot felul, care ne bombardează, care ne conduc sau pe care le dirijăm noi, care ne complică sau ne simplifică lucrurile, este un fragment de viaţă autentică. Cu alte cuvinte vă mulţumesc celor care aţi ales voit să petreceţi 3 ore din timpul vostru liber, în compania mea şi a altor oameni pentru care dezvoltarea personală are importanţă.

Atelierul de aseară m-a umplut de energie, m-a făcut să zâmbesc în cana de cafea, amintindu-mi dimineaţă starea minunată cu care s-a încheiat seara.

În concluzie la cele povestite ieri, punctez faptul că dincolo de toate motivaţiile, în esenţă acţionăm din două mari motive: din dragoste sau de teamă.

teamaFrica îmbracă multe aspecte şi poate să fie atât de bine trucată încât să pară altceva. Aici e loc de o întreagă discuţie… Însă a gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu temeri ( de a te face de râs, de a fi pedepsit, de a fi judecat greşit, de a fi izolat de grupul de prieteni, a fi bârfit, de a fi luat de fraier, de a rămâne de căruţă, de singurătate, de a fi dezamăgit, rănit,…) înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale slabe ca om, sau pe minusurile situaţiei în care te găseşti. Cu alte cuvinte înseamnă o permanentă alimentare a fricilor, care ghiciţi ce fac? CRESC! Cât de distructivă este chestia asta?!

dragosteÎn schimb dragostea ne încarcă cu energie. A gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu drag de oameni înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale tari ca om, pe plusurile vieţii în general. Cu alte cuvinte o permanentă alimentare a energiei pozitive, a şanselor de reuşită, a încerederii, care CREŞTE!

Trăind între oameni plătim tribut zilnic stărilor sufleteşti, percepţiilor, influenţelor. Depinde de noi să alegem o atitudine sau alta, pe plus sau pe minus în funcţie de felul în care ne poziţionăm faţă de linia de mijloc (echilibru).

Voi între ce fel de oameni vreţi să fiţi, cum vreţi să trăiţi, cu dragoste sau cu teamă?

Primăvară la Porţia de Coaching

inimi-albastre1.pngAtelierul din luna martie al Porţiei de Coaching, este dedicat influenţelor pe care le simţim, le permitem şi le manifestăm la rândul nostru asupra altora. Trăim într-o lume a interferenţelor de toate felurile, în care fiecare dintre noi suntem pe rând fie popicele fie bila de bowling, şi ne influenţăm unii pe ceilalţi, rotindu-ne când într-un sens când în altul, într-un carusel de senzaţii şi implicaţii. Însă cu puţin efort lucrurile se pot relaxa, dacă învăţăm să înţelegem ce ne ajută şi ce ne complică viaţa, pentru a ne armoniza cu propriile dorinţe şi interese.

De ce cred eu că e potrivită abordarea acestei tematici? Pentru că viaţa de zi cu zi, înseamnă relaţionarea cu alţi oameni, proces în care este esenţială o comunicare de calitate iar stările emoţionale pe care le avem,  stimulează sau inhibă comunicarea. Dacă la asta adăugăm necunoaşterea regulilor simple sau ignorarea importanţei comunicării pentru calitatea vieţii profesionale şi personale, avem o imagine de ansamblu prăfuită, ca să nu spun perimată şi periculoasă. Şi cum vine primăvara, natura se înnoieşte, gospodarii primenesc câmpurile şi gospodinele primenesc gospodăriile, e timpul şi pentru noi să facem lumină în felul în care relaţionăm.

Ca de obicei vă propun lucruri aparent simple dar pe care dacă veţi alege să le duceţi dincolo de simpla informaţie auzită la atelier, veţi avea beneficii. În primul rând veţi înţelege mai uşor ce ce întâmplă şi apoi pornind de la asta puteţi construi pe teren cunoscut. Vi se pare puţin? Mie nu. Articole pregătitoare găşiţi aici şi aici, daţi câte un click şi intraţi în poveste. La următorul articol vă anunţ data, ora şi locul unde vom vorbi despre influenţe. Până atunci vă doresc mult soare!

De la Eckhart Tolle citire

sigla-RT.pngCitesc de la o vreme Puterea Prezentului de Eckhart Tolle. Este o lectură densă, care îmi impune un ritm mai lent sau mai rapid, însă nu după iuţeala cu care citesc ochii şi pricepe mintea ci după felul în care simt că am digerat înţelesul. Sunt descrise multe noţiuni abstracte acolo, pe care le regăsesc totuşi palpabile în viaţa de fiecare zi, atât de tangibile încât uneori nu le recunosc. Probabil că nu le văd pe principiul că sunt prea evidente!

Concret fac o legătură între ultimele mele articole, pe tema influenţelor care ne vin din exterior şi ceva ce am regăsit azi, legat de asta la Eckhart Tolle. Ca să cobor din abstract în concret citez din carte şi zic aşa: „Este irelevant faptul dacă emoţile şi gândurile legate de o anume situaţie (nota mea :pe care o trăim) sunt justificate sau nu…Cert este că ne opunem unei situaţii existente, transformând momentul prezent într-un duşman (nota mea:energetic). Ne generăm nefericirea, generăm un conflict între interior şi exterior iar nefericirea poluează!”.

Faza se referă la situaţiile pe care refuzăm să le acceptăm, pentru că le trecem prin filtrul minţii, doar al minţii şi pentru că nu avem control asupra lor aşa cum am vrea, ne opunem, ne lamentăm, spunem în stânga şi în dreapta. Prin asta ne poluăm singuri psihicul, ne putem chiar îmbolnăvi însă îi influenţăm şi pe alţii. Aici am vrut să ajung, la acest gen de influenţe negative. Eckhart Tolle vorbeste tot în acest context şi despre fantoma psihologică, felul în care ne cramponăm în mintea noastră de un eşec din trecut, care ne bântuie periodic şi ne aduce doar prejudicii. Pledoaria lui este pentru eliberare de aceste obiceiuri şi de a fi prezenţi în vieţile noastre, cât mai mult, cât mai mulţi.

Ce părere aveţi?

 

 

Influenţe pozitive sau negative?

- +sigla RTDiscuţia despre influenţele la care sutem supuşi de-alungul unei zile este pentru mine o continuare firească a liniei despre temperament şi comportament, pe care am iniţiat-o la Porţia de Coaching TCC, din 18 feburarie 2014. Chiar dacă credem sau nu, ne dăm seama sau nu, controlăm sau nu situaţia, toţi suntem supuşi şi producem la rândul nostru asupra altor oameni, influenţe. Dacă toate influenţele ar fi pozitive şi ar duce lucrurile către un rezultat dorit, adică o reuşită, o realizare, un succes n-am mai avea nimic de vorbit. Cum însă majoritatea influenţelor sunt negative sau mai corect spus au un efect negativ asupra noastră, atunci veţi înţelege de ce vă propun pentru următorul atelier această temă.

De ce să-mi bat capul cu aşa ceva? La ce îmi foloşeşte? Cum ştiu despre ce influenţe este vorba? Cum să le controlez eu pe ele? Vor fi câteva dintre întrebările la care vom răspunde împreună la viitoarea întâlnire, cea din luna martie. Şi pentru că vine primăvara, vă invit să o întâmpinăm cu ceva bun.Cum? Aflând încă ceva despre noi înşine, în timp ce vorbim ca între prieteni.