Dezvoltare personală, General

Prizonieratul inconsecvenței

Plătești și tu tribut acestui obicei dăunător ( de a amâna, de a nu duce lucrurile până la capăt uneori, de a uita care e scopul tău într-o anumită situație, de a renunța la răbdare, la efortul continuu, din comoditate…) care a intrat perfid în felul tău (ca și în al meu) de a trăi, care te-a luat prizonier… Sigur te revolți și tu din când în când și îți spui cu forță Gata cu lenea, Gata cu amânarea, Gata cu lipsa de disciplină! Dar a doua zi continui să lași lucrurile așa cum s-au aranjat singure, continui să mergi din inerție pe drumul cunoscut, pentru că e muuult mai comod, nu-i așa ?! Și dacă revolta ta e pe bune oricum nu te ține mai multe de 2-3 zile… După care abandonezi ideea de a crea un nou obicei, mai sănătos decât primul, care ți-ar fi adus satisfacția unei împliniri, fie ea cât de mică, în schimbul depresiei legate de vechea veșnica monumentala lene…

Rostul inconsecvenței

Ce este inconsecvența? Sau mai corect spus care este inconsecvența ta? Din ce prizonierat vrei/ai nevoie să te eliberezi? Grele întrebări, importante răspunsuri! Pentru că odată ce răspunzi cu onestitate la întrebările de mai sus, vei pune prima cărămidă la construcția (ta) cea nouă – de lărgire a orizontului tău de gândire, de deschidere a barierei, de ridicare a vizetei de la casca pe care o porți acum și care îți îngustează câmpul mental/vizual…Eliberarea din tipare, extragerea dintr-o extremă ( de gândire, de atitudine, de comportament, de stil de relaționare, de stil de viață) înseamnă o eliberare din prizonieratul inconsecvenței. Rostul ei de a exista în viața noastră e acela de a ne arăta că poate și trebuie să fie mereu depășită. Cât e ea de inconsecvență…este foarte consecventă în a persista!

Extreme și limite = instrumente de trăit

Ne lovim de ele mereu, zilnic, la noi sau la alții. De ce? ca să pricepem odată și pentru totdeauna că sunt folositoare. La ce sunt bune aceste obstacole? Este esențial în viața oricui să își cunoască (și asume) limitele emoționale dar nu numai, între care trăiește, atât cea minimă (cea mai defavorabilă) cât și cea maximă (cea mai mulțumitoare). Doar atunci când un om își cunoște zonele de emoție cele mai sensibile, modalitatea în care a ajuns acolo, felul în care poate ieși din acele stări extreme….doar atunci acel om va cunoaște și cum să se poziționeze în zona de mijloc a instrumentelor sale de trăit (emoții, trăiri, reacții, mecanisme, comportamente, fel de a relaționa, etc…). Astfel se poate cu adevărat centra în propria sa existență și apoi din acel loc de siguranță maximă, de vizibilitate maximă, viața  îi/își  va oferi o perspectivă și un potențial egal în toate direcțiile (deoarece matematic vorbind centrul este egal depărtat de capete sau de circumferința cercului sau de suprafața sferei). Din mijloc, din poziția de echidistanță avem cea mai mare lejeritate de a mânui instrumentele eficient. Cu condiția să cunoaștem aceste lucruri foarte bine. Apoi …lumea e deschisă!

 

 

Standard
Coaching, Comunicare

Săritura din cutie

Auzim această expresie de multe ori și de puține ori înțelegem ce înseamnă.  Este adevărat că  doar contextul clarifică sensul unor cuvinte așa încât voi plasa lucrurile în perspectiva coaching-ului pentru a vă spune cum se aplică acestă sintagmă acolo.inimi-albastre2.png

Depășirea limitelor, eliberarea de blocaje, thinking outside of the box sau a gândi în afara cutiei înseamnă să ne ducem voit gândirea peste limitele noastre zilnice, date de rutina obișnuinței, care în acest caz sunt materializate prin trimiterea la cutia de carton. Care de multe ori e și închisă, lipită cu scotch lat, să țină mai bine totul sub control. Păi de ce ?!

cutie rosie

Pentru că este greu să recunoaștem că avem limite, că trăim, gândim, simțím mai mult în cutie, cu capacul tras, amăgindu-ne de fapt că stăm într-o așa zisa zonă de confort dar supărându-ne totodată că nu reușim să schimbăm lucrurile în favoarea noastră. Doar cu unele visuri mai ițim capul deasupra marginii dar de teama de a nu greși, de a fi interpretați incorect, judecați și catalogați de ceilalți, ne tragem înapoi destul de rapid.

Ce e rău la urma urmei la faza cu cutia asta?! În principiu nu e rău nimic decât că ne ține pe loc, într-un spațiu limitat, o viață neîmplinită prin acces la puțină cunoaștere,  resurse mici, informații, relații, oportunități, realizări parțiale. Ce e deranjant cu adevărat este faptul că nu ne impune nimeni cutia cu pricina ci noi suntem designerul ei.

Imaginați-vă că stați în cutie și vă ridicați puțin capul deasupra peretelui. Dincolo de margine e un spațiu deschis, mult mai generos, mai mult aer de respirat, mai multe de văzut, mai mulți oameni de cunoscut, mai multe oportunități de întâlnit, mai multe victorii de câștigat. Think BIG!

Coach-ul chiar asta face, îl ajută pe client să își înțeleagă și să-și depășească fricile, temerile, blocajele, barierele, după un proces de autocunoaștere ( care are loc prin coaching) în urma căruia ajunge să vadă că nu toate îi aparțin, că nu toate sunt reale.

Pentru clientul de coaching ieșirea din zona de confort înseamnă accesul la întregul său potențial. Coach-ul îl asistă cu încredere și implicare maximă pentru atingerea acestui scop important. În traducere din română în română asta înseamnă acces la mult mai multe resurse existente deja in interiorul clientului, înțelegerea acestui lucru, punerea lui în practică. Rezultatul final al acestei acțiuni este un client mulțumit, care și-a găsit posibilități nebănuite, pe care le-a fructificat și a ajuns la final să se simtă împlinit, deoarece DA, e capabil de mult mai mult decât credea despre sine.

Ceea ce pentru client e o victorie cu siguranță e un succes și pentru coach! Aplicând aceeași logică putem spune că se poate face coaching operând din zona de confort, sau alegând săritura din cutie. Ruperea barierelor stabilite de obișnuință deschide calea către mai mult și mai bine și pentru coach. A învăța ceva nou, a experimenta mereu, a lucra cu cât mai multe tipuri de oameni și tematici înseamnă dobândirea unei experiențe de neînlocuit.

După cum vedeți săritura din cutie e esențială pentru ambele personaje din relația de coaching, fiind un real câștig pentru cei doi.

Standard