Dacă doriţi să comentaţi

Despre umbră în anul Luminii

Imaginea: Umbra Sfinxului pe nisip – Salvador Dali

Știați sau nu încă, aflați că anul 2015 a fost declarat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept anul Luminii. Apreciez faptul că motivația celor care au gândit și organizat acestă aniversare a celei mai pure forme de energie, are rațiuni știintifice, economice, ecologice și de dezvoltare trainică (nu prea îmi place cuvântul durabilă :D) .

Prin prisma personală

mă bucur tare mult pentru alegerea unei asemenea tematici pe care aleg să o văd și din alt unghi : provocarea de a găsi lumina, de a o onora, folosi cu înțelepciune, celebra, dărui și altor oameni, crea… Chiar dacă toate astea se potrivesc și energiei electrice primite prin becuri și prize, eu mă refer la lumina din oameni.

Tema luminii este o provocare la acceptarea întunericului, fără de care nici nu e de conceput, așa cum nici întunericul nu poate fi definit decât cu ajutorul (mai curând prin lipsa) luminii.

Așa se face că în mod deloc întâmplător am găsit si vizionat filmul documentar Efectul Umbrei. Hai să vorbim despre ceea ce ați găsit în el, după ce îl vedeți și voi! Ce mască purtați, ce umbră trageți după voi și la ce au servit toate astea?

Standard
Evenimente, General

Pianistul şi preotul

SDŞtefan DONIGA Este născut la Galaţi în 1979 şi a devenit un pianist celebru în Bucureşti şi în străinătate. Este coordonatorul orchestrei Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti, dar eu nu ştiam nimic despre el, spre marea mea ruşine, până când am avut norocul să fiu invitată la concertul său organizat în aer liber, în curtea bisericii voievodale monument istoric din Soveja, ctitorie de la 1654 a lui Matei Basarab. Şansa mea a fost să pot schimba şi câteva cuvinte cu el şi să cunosc un om frumos, un om întreg la suflet…

Ca-n filme

Dacă aţi văzut filme vechi ruseşti imaginaţi-vă atunci lumina aceea caldă şi cadrele romantice în care personajele erau pierdute în visare şi înconjurate de natura vie. V-ar putea da o idee despre cum a fost acolo, în grădina cu iarba tunsă perfect, cu un pian mic cu coadă, aşezat într-un chioşc de lemn năpădit de trandafiri căţărători care ţineau ritmul muzicii din toate petalele.

Felul în care a cântat Ştefan Doniga a atins sufletele noastre cu o magie greu de spus în vorbe. Ultimele sunete care ieşeau din clapele pianului se reverberau într-un fel atât de limpede în aerul de acolo încât aplauzele întârziau să apară, pentru a nu rupe vraja din inimi şi din auz. La melodiile de inspiraţie folclorică românească au cântat şi păsările din copaci, lucru care a aşezat pe chipul pianistului o bucurie cum rar am văzut pe faţa vreunui om matur.

Preotul

descărcarePe lângă toţi oamenii care au muncit 1 an pentru a pregăti acel concert şi faţă de care mă simt recunoscătoare pentru şansa de a fi acolo în clipele irepetabile în care a sunat pianul, pe lângă toţi acei oameni era şi părintele Nechifor. Rar am auzit asemenea cuvinte, spuse cu atâta simplitate şi drag de oameni. L-am urmărit din ochi în timp ce muzica curgea de sus peste noi toţi şi mi s-a părut că omul acela făcea o slujbă mută şi respira cu grijă, ca să nu strice cumva frumuseţea sunetelor şi trăirea colectivă pe care o pusese şi el la cale…

Murmur

Şi-am rămas cu un murmur în suflet, pe care simt că-l voi avea mereu acolo. Nu mai pot disocia imaginile văzute de sunetele auzite şi de ritmurile inimii mele. Razele soarelui scăldau pianul şi pianistul în aur, florile se unduiau parcă ele ar fi atins clapele, păsările completau ritmul şi oamenii îşi ţineau răsuflarea ca să lase să curgă prin ei, printre ei, muzica. Parcă ceva ne-a zidit pe toţi acolo…Ştiu doar că am trăit ceva special, ca un mare dar primit de la oameni dar venit de sus. Sufletul meu a atins în acele clipe cerul, pentru că am trăit fericirea de a fi împreună cu fiicele mele într-un asemena loc la un asemenea concert de pian, cu câteva zile înainte de ziua mea. Murmur de lumină şi de recunoştinţă…

 

Standard
Dezvoltare personală, Evenimente

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Standard
General

Tihna din aburii cafelei

coada motanuluiAm fost plecată de Crăciun de acasă şi am petrecut minunat alături de cei dragi. Chiar dacă a lipsit zăpada aia curată care transformă cenuşiul urban într-o folie sclipitoare care se reflectă pe feţele oamenilor dar şi în sufletele lor, m-am bucurat de emoţiile pregătirilor de plecare, de plăcerea călătoriei şi mai ales de entuziasmul revederii mătuşilor, unchilor, verilor şi nepoţilor de la Bacău. Casa plină de veselia copiilor, cadourile de sub bradul împodobit ca o mireasă multicoloră, bucuria din ochii tuturor şi îmbrăţisările calde şi dătătoare de putere mi-au umplut bateriile pentru multă vreme de acum înainte. Ce familie mare şi frumoasă am, ce oameni buni ca pâinea caldă, frumoşi pe dinăuntru şi pe dinafară mi-a dat Doamne Doamne în preajmă!

A venit timpul pentru liniştea de după mesele îmbelşugate de Crăciun, am ajuns acasă, ce bine e!  Tihna din aburii cafelei prin care dansează dantela de la perdele abia lasă să se întrezărească ceaţa de afară şi coada motanului care tocmai trece prin peisaj. (imaginea e luata de pe www.lizu.ro, pentru ca se potrivea de minune cu textul…)

Standard
General

Fiţi şi dăruiţi bucurie de Crăciun!

bucurieCrăciunul înseamnă pentru cei mai mulţi dintre noi, naşterea Fiului omului. Venirea celui care le-a adus oamenilor nădejdea, speranţa, credinţa în viaţa de apoi, în nişte timpuri istorice în care lumea părea că se prăbuşeşte sub urâţenie şi lipsă de valori. Darurile sale au fost importante pentru omenire de la începuturile lumii şi aşa vor rămâne până departe… Tot de Crăciun magii au dus cadouri preţioase pruncului, simţind că astfel a venit cerul către omenire. Crăciunul e Bucurie! Bucuria de a şti că nu suntem singuri pe lume, bucuria de a şti că tatăl ne iubeşte şi ne veghează, bucuria de a aspira la libertate, la o viaţă împlinită, bucuria de a dărui tuturor speranţă şi lumină.

Ştiu că darurile pe care le-aţi pregătit cu grijă vor aduce pe chipurile celor dragi, când le vor primi, uimire, plăcere, veselie.  Pentru toţi ceilalţi însă, faceţi darul vostru preţios, împărţind pur şi simplu bucurie. Cum? Cu un zâmbet cald, cu un cuvânt bun, cu o îmbrăţişare primitoare, cu o strângere de mână sinceră, sau pur şi simplu cu un gând de lumină trimis cu viteză prin univers, până la cea/cel/cei care au nevoie de el. Daţi puţin din scânteia sufletului vostru, ca să aprindeţi stelele şi în alte suflete. Fiţi şi dăruiţi bucurie de Crăciun!

Standard
Coaching

Visul uitat pe frigider

inimi-albastre3.pngpost-it-note-spockDe câţiva ani încoace percep luna decembrie ca pe un capitol de final. Al unei alte călătorii între oameni, în interiorul meu, în alte locuri şi întâmplări, de-a lungul unui alt an, dintre anii vieţii mele. Gust senzaţia aceea de bucurie amăruie când citind o carte care îmi place, văd că paginile zboară şi mă apropii de copertă. Tristeţea îmi vine de la faptul că s-a terminat cartea, care m-a purtat într-o lume aparte, de care m-am ataşat cu fiecare pagină citită, cu fiecare lucru înţeles. Bucuria îmi vine din imaginaţia stârnită de lectură, din plăcerea descoperirii unor noi sensuri ale cuvintelor, ale oamenilor şi întâmplărilor, până la urmă ale vieţii în sine. Între tristeţe şi bucurie am ales (pentru totdeauna)…BUCURIA.

Mă uit înapoi la ceea ce am realizat în 2013 şi mă uit apoi pe lista cu ceea ce mi-am propus. Comparaţia dintre cele două etape şi ipostaze, de realizări versus obiective se încheie în favoarea mea: din trei obiective am realizat două. Al treilea a rămas pe frigider, pe hârtia unde le-am scris, prins cu un magnet ca să fie la înălţimea privirii. Am înţeles de curând lecţia, adică de ce nu l-am realizat şi pe el, number 3. Pentru că în loc să-l ţin în inimă, să-l port cu mine, să fac în fiecare zi ceva pentru el, aşa cum am lucrat pentru celelalte două, l-am lăsat pe frigider. Păi acolo e locul viselor?! Apropo voi unde le-aţi pus pe ale voastre? Şi ce aţi făcut cu ele?

M-am gândit la toţi cei care au avut un rol văzut sau nevăzut în viaţa mea în acest an şi vreau să le, să vă mulţumesc din două mari perspective. I (roman) pentru că am primit încurajări şi sprijin, recunoaştere, respect, încredere, căldură, deschidere, înţelepciune, emoţie, energie, lumină.   II (tot roman) pentru că am primit ghionturi, piedici, priviri urâte, cuvinte nepotrivite, gânduri negative… care au fost la început obstacole şi le-am abordat ca pe nişte lecţii de învăţat sau provocări. Iar pentru ca să le depăşesc în felul meu, adică prin evoluţie şi progres, constructiv şi prin înţelegere, am apelat la resursele interioare care se numesc acceptare, obiectivitate, empatie, asertivitate, flexibilitate, generozitate, curaj, acţiune, prezent şi viitor, respect şi încredere în mine, nevoia de a trăi în acord cu mine însămi. Toate înseamnă pentru mine determinarea de a-mi onora valorile în care cred şi conform cărora îmi împlinesc viaţa.

În concluzie, acesta a fost şi este beneficiul meu major de a mă fi întâlnit cu coaching-ul. Sunt un om mai bun, asta o simt şi o văd cei dragi dar şi alţi oameni. Am vrut să devin coach pentru că să ajut oamenii să trăiască aceleaşi stări uimitoare, să facă lucruri excepţionale cu viaţa lor. Am studiat şi continui să o fac, am obţinut certificări profesioniste şi continui să o fac, am practicat coaching şi continui să o fac, dar am aplicat şi mine însămi. Am spus tuturor ce efecte extraordinare are schimbarea şi am făcut câteva demostraţii la Porţiile de coaching. Şi dacă am făcut pentru mine pot face şi pentru voi, cu condiţia să vă doriţi acest lucru. Să fiţi mai buni, să puneţi în valoare potenţialul uriaş pe care îl aveţi în voi înşivă, să scoateţi aurul deasupra. Să fiţi voi înşivă, să vă trăiţi propriile valori!

Sper din toată inima că în anul 2013 aţi marcat realizări importante, de care aveaţi nevoie. Ştiu că există şi persoane care n-au făcut tot ce ar fi putut face pentru ei înşişi şi acum sunt uşor descurajaţi. Viaţa voastră poate fi aşa cum vă doriţi iar eu vă voi sprijini să înfăptuiţi acest lucru în 2014. Ştiu deja ce am de făcut pentru mine în anul care vine. Pot face multe şi pentru voi. Instrumentul pe care mă bazez este coaching-ul. Resursele necesare sunt la voi. Haideţi să lucrăm împreună, cei care vreţi cu adevărat să vă faceţi o viaţă mai bună. Veţi primi încurajări dar veţi întâlni şi bariere, obstacole, griji, idei potrivnice. Le vom depăşi împreună constructiv, evoluând, prin coaching = arta transformării oamenilor în versiunea lor cea mai bună!

Standard
Evenimente

Aurelia, eşti mai puternică decât crezi!

Ieri am participat cu drag la bucuria Aureliei Grosu de a-şi lansa oficial cartea „Eşti mai puternic decât crezi”, care a avut loc la biblioteca V.A.Urechia. Am îmbrăţişat o doamnă învăţătoare frumoasă, cu ochi negri scânteietori, care avea emoţia de a-şi vedea alături în acele clipe preţioase, fiica venită special pentru asta de peste mări şi tări, colegi dascăli, prieteni, dar şi multe cunoştinţe atrase de puternicul mesaj al lucrării.

Aurelia ne-a spus în câteva cuvinte prin ce a trecut în viaţă încă de copil, din ce lume întunecată a ieşit la lumină, dar fără a vorbi prea multe despre munca ei titanică de a renaşte… Mai multe cuvinte despre asta ne-a spus Gabriel Radu, coach, antrenorul Aureliei care a asistat-o ca să transforme visul în realitate. Când Aurelia Grosu ne-a citit un mic pasaj din volumul ei de debut, ne-a transbordat pe mulţi din cei prezenţi în lumea propriilor noastre gânduri şi emoţii omeneşti. Cine nu s-a lovit în viaţă de obstacole, de oameni răuvoitori, de necazuri şi nefericire?! Cine nu are zilnic de înfruntat balauri şi fantome, pe dinăuntru ba chiar şi în exteriorul său?!

Pentru toţi aceşti oameni, Aurelia a arătat că se poate trece prin şi peste durere, greutăţi, depresie, suferinţă, umilinţă, întuneric. Aurelia radia şi transmitea prin toţi porii lumină, dragoste, încredere. Extraordinară realizare, Aurelia! Eşti mai puternică decât crezi!

Standard
Evenimente

Băiatul de lumină

400-01-la-multi-aniTudor e fiul unei colege de serviciu, este un baiat de lumina. Aşa l-am perceput prima oară când l-am întâlnit şi la fel mi-l amintesc de câte ori mi-e dor de el. Acum e în clasa a 5a, creşte şi sunt convinsă că e raţiunea de a fi a mamai sale. L-am întâlnit într-un moment de mare tristeţe pe care îl duceam greu, la nici două luni după ce măicuţa mea plecase…şi m-a impresionat faptul că pur şi simplu nu a putut să ignore tristeţea mea. A făcut ce a făcut şi s-a lipit de mine cu dulceaţa lui de copil de atunci, şi povara mea n-a mai fost povară pentru câteva zile cât am fost în preajma lui. Pentru mine decembrie aduce amintirea despărţirii de mama şi doare, dar şi amintirea lui Tudor şi a dărniciei sale. Ce mi-a dat Tudor? PUTERE şi SPERANŢĂ.

Ce mă face să scriu despre el azi de ziua naţională? Tocmai acest prilej de sărbătoare, care îmi dă speranţa în viitor prin ochii şi zâmbetele tinerilor pe care îi întâlnesc personal de la o vreme, cu ocazia atelierelor de coaching şi comunicare pe care le fac. Ieri am avut din nou acestă răsplată de bucurie, am primit-o din ochii unor tinere şi tineri frumoşi de la Brăila, cărora le mulţumesc pentru că vor ceva mai bun de la ei înşişi şi de la viaţă.

La Mulţi Ani România, ai tineri de lumină!

Standard
General

D’Art sau Măiestria Danei

Oameni de zapada 2013

Din seria Cumpăraţi daruri de Crăciun de la producători locali, o promovez astăzi pe Dana Constantinescu, artist plastic gălăţean, de forţă şi autenticitate, care lucrează cu suflet şi migală lumânări decorative.

Dana aduce frumuseţe, sensibilitate, culoare, originalitate şi multă dragoste luminii.

Zurgalai 2013

Priviţi aici şi alegeţi un dar de lumină pentru casele voastre în noaptea minunată care vine peste nici o lună!

Pentru mai multe detalii despre cum se lucrează dar şi pentru comenzi personalizate găsiţi aici datele de contact.

Standard