Dacă doriţi să comentaţi, Dezvoltare personală

Caracterul dual al minţii

Citat din   Joseph Murphy – Puterea extraordinară a subconştientului tău

Caracterul dual al minţii

Deşi nu pare evident, mintea este alcătuită din două părţi distincte. Linia de demarcaţie dintre ele este binecunoscută tuturor filozofilor din zilele noastre. Cele două aspecte ale mentalului sunt fundamental diferite, căci domeniile lor de acţiune sunt distincte. În mod obişnuit ele sunt numite: mentalul obiectiv şi mentalul subiectiv, adică mentalul conştient şi cel subconştient, spiritul treaz şi cel care doarme, eul de suprafaţă şi eul profund, mentalul ce supraveghează acţiunile voluntare şi cel ce supraveghează acţiunile involuntare, masculinul şi femininul. Pentru a desemna acest caracter dual al minţii vom folosi în continuare termenii: conştient şi subconştient.

 …Uneori, mentalul conştient este numit şi mental obiectiv, pentru că prin el sunt cunoscute obiectele exterioare. Mentalul obiectiv are conştiinţa lumii obiective, pe care o percepe cu ajutorul celor cinci simţuri. El învaţă prin observare directă, prin experimentare sau prin educaţie. După cum am mai spus, principala sa îndatorire este aceea de a raţiona.

Subconştientul este numit adesea şi mental subiectiv. El ia cunoştinţă de ceea ce vă înconjoară prin mijloace specifice, independente de cele cinci simţuri, percepînd realitatea prin intuiţie. Subconştientul este sediul emoţiilor, arhiva amintirilor voastre. Mentalul subiectiv se manifestă cel mai pregnant atunci cînd cel obiectiv este total pasiv. Deci, el reprezintă o parte a conştiinţei care se manifestă în stare de inconştienţă sau de somnolenţă.

Subconştientul nu este capabil să raţioneze, aşa cum procedează mentalul conştient.

Cu alte cuvinte

Autorul explică de ce subconştientul nostru execută fără a proba dacă e bine sau rău , ordinul primit de la conştient. Subconştientul nu raţionează doar se conformează comenzii primite. Iată de ce aste cazul să avem mare grijă ce gânduri permitem să ne locuiască mintea conştientă. Iată de ce este cazul să ne disciplinăm mintea (conştientul) să rămâne setată pe pozitiv, chiar dacă lucrurile nu sunt întotdeauna roz. Gândurile negative, întreţin frinca şi generează de la stress până la boală.

Oamenii pozitivi, sunt deschişi şi mai mereu zâmbitori. Sunt extraordinar de agreabili şi toţi ne dorim să fim în preajma lor. Oare în viaţa acelora e chiar totul perfect?! Sigur că nu dar ei aleg în mod voit să aibă o atitudine pozitivă ştiind că de asta depinde şi sănătatea şi fericirea lor.

În concluzie

Avem întotdeauna posibilitatea de a alege starea de spirit pe care o avem. Atitudinea cu care privim viaţa este linia de forţă între sănătate şi boală, armonie şi stress, bucurie şi tristeţe, împlinire şi ratare, optimism şi pesimism, flexibilitate şi rigiditate, închistare şi deschidere către noi orizonturi. Butonul e la degetul mic al fiecăruia dintre noi. Eu ştiu ce am ales, dar voi ?!

Standard
Coaching

Cum îţi clădeşti încrederea?

invingatorCu grijă! Chiar dacă sună ca în bancurile seci, este cel mai adecvat răspuns. Chestiunea încrederii în propriile forţe apare în minte sub diferite forme: cum să reuşesc asta, cum arată un om care are încredere în el, ce spune ce face, cum să îmi menţin încrederea, ce să fac ca să-l domin pe oponentul meu? Pentru mulţi oameni devin chinuitoare toate aceste întrebări, atâta timp cât se concentrează pe problema în sine – lipsa de încredere (şi de rezultate) şi nu pe rezolvarea ei.

Concret

Într-o asemena situaţie, în care lăsăm mintea să cantoneze în ceaţa îngrijorării, gândurile gravitează constant împrejurul ideii de lipsă de încredere în sine. Cu alte cuvinte mintea este ocupată tot timpul cu asta, cu gânduri care nu ajută, deoarece întreţin starea de demotivare şi drept urmare firească acţiunile (rezultatele lor de fapt) rămân mediocre. Cum ar putea să conducă la succes o gândire mediocră?! Întrebarea este retorică, evident. Mai mult decât atât continuă dialogul interior cu îndemnuri de genul: Trebuie să fac ceva cu chestia asta, ar fi cazul să…, iar n-am fost în stare să fac … Exprimările de acest gen chiar dacă nu par să fie negative, au un efect rapid de creştere a nemulţumirii.

Cine face toate astea?

Atâta timp cât nu vei da cu onestitate răspunsul la această întrebare, nu vei deschide calea către schimbarea în bine. Dacă eşti într-o asemena dilemă (aparentă) de a fi preocupat de creşterea încrederii dar de a ajunge totuşi să (îţi) faci mai rău înseamnă că a venit timpul.

Este momentul să

te cunoşti, să îţi acorzi atenţie în mod conştient pentru a descoperi cine eşti, ce ştii să faci bine, ce îţi place cel mai mult dintre toate activităţile tale, din ce ai putea să îţi faci o carieră sau măcar să începi, ce vrei de fapt de la tine şi de la viaţa ta. Pentru fiecare om răspunsurile diferă, în funcţie de vârstă, de mediul în care trăieşte şi care îl condiţionează social.

În concluzie

Încrederea este o lucrare care se pregăteşte prin stabilirea unor obiective. Cum ştim dacă le-am atins? Păi le atribuim nişte indicatori de măsurare adică rezultate. Buun…Continuăm să lucrăm la fundaţie, ne propunem alte rezultate şi muncim ca să le obţinem. Apoi ne clădim încrederea cu fiecare reuşită, o facem să crească prin repetare, o consolidăm cu fiecare acţiune finalizată cu succes. Treptat încrederea în sine devine o resursă esenţială de sprijin. Şi nu doar pentru persoana în cauză cât şi pentru cei apropiaţi.

Cum aşa?

Vă invit pe voi să continuaţi această idee ……………………………………………………..

 

Standard
Comunicare

Comunicare – comuniune

inimi-albastre1.png“Comunicarea autentică este comuniune – realizarea unităţii (nota mea uniunea cu Fiinţa care este unică, reprezintă întregul), care este iubirea. De obicei aceasta se pierde din nou foarte repede, cu excepţia cazului în care puteţi rămâne prezent suficient timp pentru a împiedica mintea să revină la vechile ei obiceiuri. De îndată ce mintea şi identificarea cu mintea reapar, nu mai sunteţi voi înşivă, ci vă identificaţi cu imaginea voastră mentală şi începeţi să jucaţi din nou jocuri şi roluri cu scopul de a satisface nevoile sinelui fals (nota mea acela creat de minte, spre deosebire de sinele adevărat sau suflet). Sunteţi din nou o minte umană care pretinde că este o Fiinţă umană, interacţionând cu o altă minte, jucând drama numită “iubire”.

Eckhart Tolle Puterea Prezentului

Standard