Comunicare, Dezvoltare personală

Care este misiunea ta cea mai importantă?

Am auzit de curând pe un om tare drag sufletului meu, pentru toată ințelepciunea sa, pentru dragul lui de semeni și pentru bucuria cu care trăiește, l-am auzit pe acest om spunând că: „Cea mai importantă misiune pe care o poate avea un om este aceea de a cunoaște!

Ce să cunoască și cum, când?

Am stat puțin pe gânduri înainte să-mi dau un răspuns  și când l-am formulat în mintea mea, am realizat că dădeam un răspuns general de genul: Pe sine, în orice împrejurare în care îl duce sau îl plasează viața lui. După care mi-am luat seama că pentru fiecare om există un răspuns unic, doar al său, valabil doar în constelația lui proprie și personală în care trăiește, respiră, simte, suferă, comunică, privește, scrie, pictează, fotografiază, iubește, așteaptă, creează, ascultă, visează, plânge, zâmbește…

Pentru mine toate cele de mai sus reprezintă feluri în care avem acces (avem undă verde, liber ) la cunoaștere, la informații importante care mai apoi prin înțelegere deplină și asumare, prin conexiuni cu restul celor deja știute, ne duc la realitatea în care trăim fiecare dintre noi. 

Adică trăim realități diferite?!

Cam da… pentru că percepem realități diferite, în funcție de etapa de viață și de dezvoltare/percepție/înțelegere/asumare în care ne aflăm. Despre asta am tot vorbit la ateliere dar și prin articolele postate ( acesta sau un altul). Dacă vă place realitatea în care vă duceți existența, continuați! Dar dacă nu vă place, atunci poate că a venit timpul să vă adresați întrebarea Care este misiunea mea? Răspundeți vă rog în tihna sufletului vostru, în liniștea voastră interioară sau aici pe blogul meu, în conversație cu mine. E o invitație la cunoaștere…auto-cunoaștere.

 

Standard
Dezvoltare personală

Încrederea în sine

sigla RTtudor_arghezi_curaj_1389Pregătind noul atelier marca Porţia de Coaching despre încredere, mă tot gândesc ce stă la baza încrederii în sine, la modul general, adică să fie valabil pentru toată lumea. Am ajuns la concluzia că pot numi câteva elemente care influenţează nivelul de încredere autoacordat şi iată la ce mă refer.

Ingrediente

Atitudine, mentalitate, curaj, autodisciplină, gândire critică şi pozitivă, capacitate de autoanaliză onestă, dorinţa de evoluţie, capacitatea de a pune rapid în practică, inteligenţă emoţională antrenată, voinţă…Ar mai fi de scris câte ceva aici. Mă ajutaţi?

Reţetă

Cum să facem aşa încât din dorinţa (pe care eu personal o văd ca pe o Necesitate) de a avea încredere în noi înşine, să obţinem totuşi un echilibru rezonabil între atitudine şi îndrăzneală, modestie şi aroganţă, optimism şi pesimism, respect de sine şi responsabilitate, curaj şi precauţie? Care este reţeta?

Chiar dacă nu se poate fabrica o reţetă general valabilă, din cauza multitudinii de nuanţe pe care le pot avea aceste elemente (fiecare om e unic) putem totuşi fixa câteva repere sau borne, pe drumul nostru zilnic către încrederea de sine.

Repere

Punctele tari ale fiecăruia dintre noi reprezintă cea mai solidă ancoră. Îi spun ancoră pentru că punctele tari sunt ale noastre, sunt pe dinăuntru şi merg cu noi oriunde ne ducem. Le ţinem la purtător. Punctele tari sunt atuurile pe care le avem, aptitudinile (teoretice şi practice) pe care le stăpânim foarte bine, valorile în care credem şi conform cărora ne ducem sau dorim să ne ducem traiul. Reprezintă principii, repere, experienţă de viaţă, educaţie, lista e deschisă, adăugaţi fiecare ceea ce vi se potriveşte….

Scopul ales (pentru unii e menirea vieţii lor, pentru alţii e doar un prim vis, obiectiv) este la fel o ancoră solidă doar că e plasată oarecum în viitor. Îi spun tot ancoră pentru că ăsta e rostul lui, să ne ţină fixaţi în dorinţa de a-l împlini (îndeplini).

Voinţa de a face lucrurile să se întâmple, sau altfel spus de a acţiona. Acest reper este o maşină care ne duce pe drumul ales de noi, către scopul ales de noi. În funcţie de punctele tari pe care le avem în dotare călătoria va fi mai zdruncinată sau mai lină, însă cert vom călători către destinaţia visată.

Las din nou deschisă lista de repere…pentru ca voi să vedeţi în asta provocarea de a găsi alte elemente, din perspectiva voastră personală.

Concluzii

În concluzie dacă ştiţi care vă sunt puterile, care este destinaţia şi aveţi cu ce să călătoriţi, porniţi degrabă la drum. Odată ajunşi la capăt veţi fi înţeles mai multe despre voi înşivă şi încrederea în voi va fi mai solidă. Veţi merita atunci să vă sărbatoriţi!

Iar dacă nu ştiţi încă care vă sunt punctele tari, căutaţi-le sau formaţi-le, diversificaţi-le. Dacă le aveţi dar nu v-aţi stabilit încă nici un obiectiv, porniţi acum să vă construiţi viitorul, căci timpul trece… Iar dacă le aveţi pe primele două: puteri şi scop atunci înţelegeţi degrabă că maşina cu care veţi călători se alimentează cu un combustibil special, o formă de energie particulară care se numeşte voinţă. Alimentaţi şi porniţi la drum.

Drum bun, pe drumul vostru către voi înşivă!

Încrederea în voi o veţi clădi cu fiecare pas făcut temeinic, la fiecare km parcurs cu disciplină, cu fiecare rezultat bun obţinut, cât de mic ar fi el. Iar dacă simţiţi că nu reuşiţi singuri, cereţi sprijin! Nu e nimic anormal în asta. Până una alta aştept în comentarii la acest articol completările voastre la listele deschise mai sus.

Standard