Dacă doriţi să comentaţi, Dezvoltare personală, General

Ne trebuie valori!

isSimţim cu toţii că peste tot au apărut non valorile. Asta ne împovărează şi ne face să trăim urât. Ce sunt valorile personale am tot vorbit la Porţia de Coaching şi pe blog, cum le putem accesa e o altă discuţie, pe care fiţi siguri o voi continua. Vreau să vedeţi însă o altă perspectivă, care vine din partea unui om care studiază şi predă etica aplicată.

Definiţii

De la Wikipedia enciclopedia liberă aflam iute că: Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei și poate fi numită știința realității morale; ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm? 

Tot de acolo vedem că: Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situații, dileme din lumea reală.Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Țelul urmărit este cel al identificării convergențelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite.

Argument

Necesitatea unei „injecţíi” de valori în societatea contemporană, în lumea socială, politică, financiară, în educaţie, în sănătate, oriunde în lumea largă este o certitudine pentru mulţi dintre noi.

Iată ce are de spus un profesor universitar despre aceste lucruri, în emisiunea Garantat 100% cu Julien Săvulescu, profesor de etică aplicată şi directorul centrului de etică aplicată de la Oxford. Daţi un click mai jos.

Întrebare

Voi ce părere aveţi?

Standard
Evenimente, Imagini

Ai n-ai blog…spune cum a fost

bloggAu început să apară ecourile pe bloguri. La urma urmei asta e una dintre urmările fireşti. La ce vor servi opiniile bloggerilor, rămâne de văzut şi poate chiar de discutat pentru pregătirea următoarei adunări.

Am citit opinii interesante pe blogul Iuliei şi pe blogul Anei. Sigur până la cafeaua de mâine dimineaţă vor apărea şi altele, unele cu H2-uri altele fără…

Dacă doriţi un articol descriptiv, Gariel Ursan a scris destule chestii în Cum a fost la Blog Gathering Galaţi 5 . În final ne oferă mult aşteptata (cerută de la BGG3 dacă ţin eu bine minte) listă a blogurilor din Galaţi – Brăila, aşa cum au fost declarate de participanţi la înregistrarea pe tabletă.

Instantanee

Vezi pozele Ralucăi cu un click aici  şi pozele Iuliei cu un click aici.

Ce spun despre BGG5 oamenii fără blog?

Nu ştiu şi vreau să aflu. Ai n-ai blog, ai fost acolo cu noi, spune cum a fost pentru tine la BGG5?

Standard
Dezvoltare personală

Răspunsurile tale la 3 întrebări

sigla RTimagesVreau să pregătim atelierul despre influenţe şi vă cer ajutorul. Comentariile referitoare la articolul meu Influenţe pozitive sau negative, puneau cumva sub un semn al îndoielii afirmaţia mea că majoritatea influenţelor pe care le resimţim au un efect negativ. Vă rog să-mi spuneţi într-un comentariu la acest articol, ce credeţi despre asta, cum e de fapt pentru fiecare dintre voi, sub forma unor răspunsuri la următoarele trei întrebări:

1. Cum consideri tu că te influenţează persoanele din jurul tău: familie, prieteni, colegi?

2. Ce contează pentru tine cel mai mult în acest moment al vieţii tale: dorinţele, acţiunile, gândurile, opiniile, impresiile tale sau cele ale părinţilor, prietenilor/colegilor tăi?

3. Atunci când ai de luat o decizie, cât de mult este influenţată decizia ta de propria ta opinie, opinia părinţilor, opinia prietenilor? Aici vă rog să corelaţi importanţa cu acordare unui punctaj de la 1 la 10 (cu 1 = minim şi 10 = maxim).

Mulţumesc!

Standard
General

Nevoia de bulgăreală

bulgarealasigla RTFrezor Vasile a postat recent un comentariu pe blogul meu, în care printre altele îmi propunea să scriu un articol intitulat chiar aşa Nevoia de bulgăreală, făcând o aluzie fină la schimbul de opinii şi întâlnirea opiniilor divergente. Cel puţin aşa am interpretat eu.

Mi-a plăcut ideea şi iată că o dezvolt sub forma acestui articol nou. Metafora subtilă din titlu îmi sugerează următoarele întrebări (deh, meteahnă de coach, să pun întrebări…) : Avem nevoie de aşa ceva? Ce beneficiu putem avea din schimbul de idei, din confruntarea de opinii diferite? Răspunsul îmi vine repede: Da, avem nevoie să încrucişăm bulgării de idei sau spadele imaginare, atunci când ne exprimăm părerile. Da avem nevoie de schimb, de schimbare, de confruntare pentru că doar aşa ne putem verifica argumentele, cunoştinţele, punctele de vedere. Este un exerciţiu şi trebuie luat ca atare. Atâta timp cât acest schimb se face cavalereşte, onest şi cu bune intenţii de ambele părţi, este tot ce poate fi mai benefic pentru dezvoltare.

Confruntarea opiniilor este în primul o verificare a propriilor cunoştinţe, argumente, puncte de vedere, perspective de a vedea lucrurile, unghiuri ascunse, etc. În al doilea rând este o oportunitate de exersa formularea concisă şi exprimarea empatică a propriilor păreri. Adică scurt şi la obiect sau cu detalii specifice ( în funcţie de interlocutor şi „limbajul” pe care îl înţelege cel mai bine) luând în considerare cu respect şi părerea partenerului de discuţie. 

Putem trăi fără aceste lucruri? Sigur că da. Cum trăim fără confruntări de opinii şi schimburi de idei? Pur şi simplu stăm ca într-o încăpere cu fereastră blocată. Aerul proaspăt nu poate intra. După o vreme ne intră în plămâni un aer care a mai fost expirat, plimbat, învârtit… Apar durerile de cap, grijile,  tristeţea şi descurajarea. În acest context soluţia e simplă: deschideţi fereastra şi inspiraţi aer proaspăt, simţiţi cum intră speranţa şi alungă durerea de cap şi grijile.

Întâlniţi oameni noi şi faceţi schimb de opinii, chiar dacă asta poate duce uneori la o confruntare de opinii diferite şi divergente. Ăsta e tot farmecul, la urma urmei. V-ar plăcea să aveţi mereu pe lângă voi o suită care să spună doar : daa, ce bine zici, ce minunat eşti? I-aţi crede că sunt sinceri cu voi?! V-ar face asta mai buni decât sunteţi în realitate?

Vă doresc să aveţi opinii personale, reacţii la tot ce vă înconjoară din viaţa voastră, pe care să le treceţi onest şi obiectiv prin filtrele personale. Vă doresc să întâlniţi (sau să căutaţi) oameni cu care să puteţi discuta deschis ideile pe care le aveţi, fără teama de a fi judecaţi, catalogaţi, bârfiţi. Vor exista mereu personaje care ne urmăresc din umbră, pentru că doar aşa pot avea succes în a defăima şi ataca oamenii valoroşi. Decât să recunoască cinstit că ei sunt mai puţin pregătiţi şi să facă ceva constructiv în acest sens, vor prefera să denigreze. E alegerea lor, e o condiţie umană peste care fie nu vor, fie nu pot să sară.

Însă ceilalţi oameni sunt de fapt ţinta noastră a tuturor. Oamenii autentici, care sunt ceea ce spun că sunt, oamenii deschişi, luminoşi şi pozitivi, de lângă care nu ne mai vine să plecăm, pentru că ne dau cu generozitate din cunoştinţele lor. Oamenii care ne învaţă să fim noi înşine, să trăim vieţi care contează, care înseamnă ceva important. 

Cu alte cuvinte cred că nevoia de bulgăreală este ca şi nevoia de comunicare una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor.  Cred că intră şi ea în piramida lui Maslow şi vă provoc pe voi să-mi spuneţi unde anume îi găsiţi voi locul, pe care treaptă… Aştept opiniile voastre cu multă curiozitate şi până atunci, îl salut în mod special pe frezor Vasile, cu mulţimiri pentru provocarea cavalerească pe care mi-a aruncat-o.

Standard
Coaching

Una dintre cauze e feedback-ul

feedback

inimi-albastre2.png

Cu articolul meu precedent am deschis o tematică ofertantă pentru discuţii, cu care de fapt vreau să vă provoc la opinii şi la o viitoare porţie de coaching (planificat pentru ultima săptămână din luna noiembrie, voi da detalii cât de curând).  În articolul de astăzi şi cele care îi vor urma, voi aborda câteva dintre cauzele autosabotării, aşa cum le văd eu.

Una dintre cauzele care au generat şi întreţin fenomenul de autosabotare este modul în care s-a reflectat asupra noastră feedback-ul  primit de-a lungul timpului. Altfel spus una dintre cauzele autosabotării este percepţia personală pe care am atribuit-o observaţiilor critice primite. Termenul este mai întâlnit sub denumirea sa din limba engleză feedback şi este foarte des folosit în limbajul nostru curent, scris şi vorbit. Poate chiar prea des.

Am încercat să mă gândesc înapoi, la cât mai multe situaţii în care am primit critici şi să mi le amintesc. Am reuşit să reactivez doar acele situaţii în care am primit critici constructive, care au fost formulate şi mi-au fost vorbite în asemenea mod, încât am înţeles ce era de corectat, primind totodată şi încurajarea că sunt pe drumul bun. Criticile negative, cu calificative ataşate nu mi le amintesc (ce bine!),  însă felul în care m-au făcut să mă simt unele dintre ele, a lăsat urme.

Abia mai târziu în viaţă, am învăţat din teoria comunicării şi din cursurile de coaching ce este de fapt feedback-ul, ce rol are şi cum se dă/primeşte corect. Abia acum înţeleg cu adevărat de ce practicăm autosabotarea de tipul: nu sunt destul de bun, nu o sa-mi iasă, o să mă fac de râs dacă vorbesc în public, mi-a spus mie odată  X că n-a fost bine, nu mai vreau să păţesc la fel,…etc.

Iată în cuvinte simple ( sper eu şi clare) o definiţie a feedback-ului: Este o modalitate de a informa o persoană cu care lucrezi/interacţionezi, că o parte din acţiune s-a desfăşurat altfel decât de obicei (sau decât era planificat) şi acest fapt a afectat rezultatele aşteptate. Asta v-a afectat şi pe el dar şi pe tine ( cel care dă feedback).  De ce ne trebuie feedback, care e scopul acestei comunicări? Feed back-ul este furnizarea (alimentarea cu) unui răspuns, ca urmare a derulării unei acţiuni. El are în vedere modificarea acelei componente, acelui ceva care nu a funcţionat în parametrii doriţi, planificaţi. Totodată mesajul de feedback are în vedere persoanele implicate, respectiv cel care face comunicarea, cel/cei care o primesc.

Am ales intenţionat să mă exprim în termeni tehnici şi impersonali pentru a atrage atenţia asupra faptului că feedback-ul se referă la proces, în timp ce oamenii implicaţi în aceste procese (activităţi)  ar trebui să fie informaţi prin critici constructive.

Din perspectiva unui coach, feedback-ul se face printr-o comunicare succintă care arată clar faptele şi impactul lor asupra acţiunii, a celor implicaţi. Marele plus este că aduce o încurajare pentru cei care au de făcut schimbări şi îi sprijină ca să le ducă cu bine la îndeplinire. Ce rezultă? Un proces îmbunătăţit, oameni care s-au adaptat fără resentimente şi care au înţeles că a fost benefic pentru ei şi evoluţia lor. Pe viitor aceşti oameni nu vor mai avea teamă de feedback, vor şti să îl fructifice ca pe o oportunitate de dezvoltare. Şi foarte important este că vor învăţa să separe un feedback corect şi constructiv acordat de unul cauzator de sechele (autosabotare).

Standard