Comunicare

Oamenii nu vor să comunice!

inimi-albastre1.pngOamenii nu vor să comunice! Adevărat sau fals?

Am auzit azi această părere, expusă cu convingere într-o conversaţie amicală care mi-a făcut o reală plăcere. Am zâmbit şi nu m-am exteriorizat imediat, aşteptând politicoasă ca interlocutorul meu să facă o pauză. Dar pe dinăuntru am reacţionat imediat, am spus sus şi tare (pe muţeşte) că NU, nu e aşa. În opinia mea oamenii vor să comunice, au mare nevoie de asta dar nu ştiu să o facă, nu au ocazia să o facă, le e teamă să încerce. Pornind de la această mică conversaţie de seară, mă gândesc să vă cer răspunsuri la următoarele două întrebări, prin exprimarea opiniei voastre personale şi nu printr-un răspuns de genul: în general, se pare că, se spune că…:

1. Ce crezi că îi împiedică pe oameni să comunice între ei?

2. Cum ţi-ar plăcea să aibă loc comunicarea dintre tine şi alte persoane?

Dacă aveţi alte întrebări la care să răspundem în aceeaşi tematică, scrieţi-le în comentarii la acest articol. Mulţumesc!

Standard
Comunicare

Comunicarea între şabloane şi generalităţi

nodDe câte ori aţi asistat sau aţi fost implicaţi în conversaţii de genul acesta, care se gâtuie între şabloane şi generalităţi? Eu personal de multe ori şi recunosc faptul că aproape întotdeauna am rămas cu o insatisfacţie. De ce? Pentru că simt lipsa elementului uman, e emoţiilor, a autenticităţii, uneori chiar şi a conţinutului. Rămân doar nişte cuvinte chioare, fără înţeles. Ori pentru mine tocmai aici e toată frumuseşea unei conversaţii, partea în care apare omenescul, naturaleţea fiecăruia şi care face legătura dintre cei doi. Cred că liantul unei relaţii, de orice fel ar fi ea este comunicarea, care e vie numai dacă este reală. Ei, asta se aplică de la caz la caz, veţi spune; aveţi dreptate, şi totuşi…

Ştiu că nu e la fel de simplu pentru toată lumea să se deschidă în timpul unui dialog, că sunt necesare multe elemente de siguranţă chiar şi atunci când oamenii se cunosc bine, darămite când sunt abia la stadiul de cunoştinţe… Spun din experienţă proprie că uneori pot trece ani cu nemiluita şi să rămâi ferm convins că nu poţi să te înţelegi cu o persoană, tocmai din acest motiv. Pentru că refuză, sau nu poate, sau îi este teamă să spună în cuvinte, ceea ce simte. Pentru că uneori nu ştie cum să comunice, dar pentru că nu abordează acest lucru deschis, celălalt habar nu are cu ce se confruntă primul. Şi fie muţeşte, nu mai comunică deloc, fie face abuz de cuvinte, o dă pe şabloane şi generalizări, ca să fie în siguranţă. Lucru care în final tot la  sugrumarea comunicării duce. La urma urmei nu te implici cu nimic atunci când dai o replică de genul : Se spune că…. în loc de Părerea mea este … Cred că aici e problema, o lipsă de asumare a opiniei personale, pe care oricum o avem, fie că o verbalizăm spre exterior fie că nu. Şi uite aşa se duc naibii relaţiile interpersonale şi încrederea. Din lipsa de comunicare autentică.

Hai să dau un mic exemplu ca să fiu mai clară. Cum vi se pare următoarea convorbire?

„- Ce părere ai despre subiectul …? – În general acest lucru este abordat superficial aşa că majoritatea oamenilor îl interpretează aşa….  – Bine dar totuşi cum îl percepi tu?  – Hm…nu-mi place.   – De ce?  – Pur şi simplu nu îmi place; nu ştiu de ce; nici usturoiul nu-mi place… – Mda,…răspuns tipic…ce să zic!”

Am redat un fragment dintr-o discuţie reală în care primul interlocutor domnul X este interesat de opinia celui de-al doilea, domnul Y, despre o anumită temă (am pus puncte puncte pentru că nu e relevantă în contextul acestui articol). Primul răspuns al lui Y e o generalitate, un răspuns din statistici, nicidecum unul despre opinia sa, pe care i-a cerut-o X. Care insistă să afle ce crede interlocutorul său şi primeşte un răspuns clar de închidere. Ca încheiere bagă şi X un şablon, sau poate tot o generalizare (tipic pentru categoria….de oameni din care şi tu Y faci parte).

Oare de ce ambii parteneri ai conversaţiei s-au simţit nemulţumiţi şi au abandonat convorbirea?! Şi cum ajută şabloanele verbale,  referirea la opinii general valabile comunicarea dintre două fiinţe vii, care de fapt vor să relaţioneze?! Părerea voastră este folositoare pentru mine şi vă ia un singur minut să o lăsaţi în comentarii, mai jos. Vom pregăti astfel împreună o nouă porţie de coaching, despre comunicare.

Standard
General

BGG cu multe stele

stele

Poate că ați văzut astăzi știrea despre primele stele cu nume românești de pe cer, care se vor numi Galați V1 și Galați V2, și care au fost descoperite în luna septembrie de muzeograful Ovidiu Tercu, coordonatorul Observatorului Astronomic, și de Alex Dumitriu, membru al Astroclubului „Călin Popovici”. Tot respectul pentru acești oameni! Am avut acces rapid la această informație excelentă prin apartenența la BGG, care mi-a permis să am acum mai mulți prieteni pe fb. Faptul că am aflat vestea despre Galațiul din stele o datorez colegului blogger Tănasă Nicu Florin, care pus știrea pe fb. După atâta introducere vin și zic că: 1. Despre ce ati dori să discutăm al următoare întâlnire? La BGG4 aș dori să discutăm despre promovarea lucrurilor bune care se întâmplă în orașul nostru și în grupul de oameni cu care relaționăm. Propun asta din dorința de a mă detașa de urâțenii și pesimism, fără a le ignora totuși potențialul didactic. Dorința mea este de fapt de a vedea la cât mai multe persoane că abordează viața la modul contructiv activ, gen: ok, asta … nu-mi place, nu merge pentru mine, hai să fac ceva să fie mai bine! A devenit atât de obositor (chiar bolnăvicios) să îi auzi pe toți cum critică și distrug orice încercare a altcuiva fără a pune sau propune ceva în loc, doar așa de dragul de a desființa.Cred că putem schimba lucrurile și că merită efortul. Asta desigur pe lângă chestiile tehnice, gen sfaturi de blogăreală pentru începători, de care am mare nevoie și le primesc cu drag. 2.În ce perioadă doriți să aibă loc următorul BGG decembrie 2013 sau ianuarie 2014? Optez pentru începutul lui decembrie, gen prima decadă, pentru că după aceea se intră în toate febrele posibile. Așa putem croi cumva și ideile pentru 2014…Plus că merităm să încheiem anul în gashk la o cană de vin fiert și povești! 3.Ce tip de proiecte aţi dori să vi se aducă în atenţie? Sunt deschisă la nou, sunt convinsă că din tot ce se va discuta voi găsi ceva care să-mi placă și la care să contribui.Aaa cu o mică rectificare, nu am apetență pentru chestiile politice. 4.Cât timp sunteţi dispuşi să petreceţi la o ediţie BGG? Cam 2-3 ore în direct ca să zic asha, însă pot plusa la partea de sprijin pentru pregătiri, dacă aveți nevoie.

Standard
Evenimente

Scriu pe blog sau dau cu mopul?

Am o mare dilema. Nu stiu ce sa fac, sa scriu pe blog sau sa dau cu mopul. Pe blog n-am mai postat de …iar cu mopul n-am mai dat de … Cert este ca-i musai sa le fac pe amandoua.Chiar daca exista pareri ca ar fi mai bine sa plimb mopu’ pe gresie, de fapt voi scrie pe blog, ca m-a lovit inspiratia si tre’ sa bat in taste! Vreau sa va invit sa-mi fiti alaturi intr-un moment aparte pentru mine, pentru care ma pregatesc de ceva vreme. Luna aceasta mai precis pe 23 octombrie, voi vorbi la Coaching Support Grup Galati, despre ce este dincolo de cuvinte. E o tema care imi place in general pentru ca este despre comunicare. Si imi place in mod deosebit pentru ca este despre non-verbal, para-verbal, limbaj corporal, etc. Voi spune ce cred eu despre acesta tematica dar voi intreba si voi asculta si ce aveti voi de spus, pentru ca fiecare om are propria sa cale de a trece si intelege dincolo de cuvinte. Acolo unde lucrurile se muta in plan superior si de unde incep sa se reverse gradual, inapoi. Dupa care fie trece la actiune fie ramane mai departe in stand by. Oricum ar fi, orice vom alege sa facem, avem cu totii nevoie de comunicare. Sa vorbim, sa fim ascultati, sa intelegem si sa fim intelesi cu respect pentru opiniile personale, sa ne simtim importanti pentru cei care chiar conteaza in viata noastra. Le putem spune cat de dragi ne sunt si prin vorbe dar nu numai…La fel transmitem si starile de disconfort sau de adversitate, prin cuvinte dar nu numai…Cu putina atentie si cu multa daruire putem sa le cunoastem si sa le stapanim (de cuvinte vorbesc, dar si de stari) iar atunci cand le rostim, sa le dam puterea aceea care le face sa atinga sufletul celuilalt. Al celui cu care stam de vorba. Altminteri de ce ne-am mai osteni sa batem gura de pomana?! sau altfel spus Despre ce vorbim?!

Standard