Întrebarea de marți…

Ați observat că lucrurile care vi se întâmplă au fix acea însemnătate pe care le-o atribuiți în mintea voastră? Mi s-a părut o întrebare firească pentru o zi de marți, care este guvernată de Marte zeul războiului. Ca să detaliez tema propusă continui cu două întrebări:

Cum adică lucrurile „mi” se întâmplă așa cum „le gândesc eu”? Păi nu se întâmplă așa cum vor ele, așa cum curge viața?

😉 Răspunsul este da la ambele întrebări și vă explic de ce este așa. Ghilimelele indică faptul că acolo intervin percepțiile personale în derularea lucrurilor iar lipsa ghilimelelor din a doua întrebare indică faptul că acolo lucrurile curg firesc, intrinsec, independent de percepțiile și dorințele fiecăruia. Mmm…suntem tot în ceață ?!

Un exemplu va clarifica totul. Să spunem că am plecat supărată de acasă pentru că am descoperit că un cunoscut m-a păcălit într-o anumită chestiune. Pe parcursul zilei îmi întorc gândul pe toate părțile și când primesc un telefon de la cineva care dorește să discutăm un proiect de colaborare, îmi vine în minte teama de a fi păcălită din nou. Astfel că reacționez condiționată de acest sentiment întreținut în mod artificial și zic pas. Cu alte cuvinte dacă aveam mintea limpede sau neinfluențată de cele întâmplate mai devreme aș fi putut gândi și reacționa altfel, mai deschis, mai constructiv.

Cât despre a doua chestiune, cea referitoare la faptul că lucrurile se întâmplă firesc, spuneam că e la fel de adevărată. Viața are felul ei de a se petrece, de a se manifesta și dacă sunteți obiectivi veți recunoaște că noi influențăm asta într-o foarte foarte mică proporție. Ce vreau să spun este că totul curge indiferent de felul în care reacționăm noi la ceea ce se întîmplă, cu precizarea că dacă alegem să ne împotrivim am putea înrăutăți situația iar dacă alegem să ne armonizăm cu viața, am putea trece mai repede și mai ușor prin situațiile respective. Sigur că discuția este de la caz la caz…

Voi ce exemple aveți?

 

 

Cum influenţează tatăl percepţia fiicei sale despre bărbaţi

sigla RTAm dat peste un articol clar, despre felul în care relaţia unei fete cu tatăl ei, influenţează încă din copilărie şi afectează tot restul vieţii de adult, felul în care viitoare femeie percepe bărbaţii. Mi se pare foarte important să ştim ca părinţi, cât încă mai avem copiii mici cât de mult îi formează sau îi deformează pentru viaţa de adult, ceea ce văd, aud, simt şi trăiesc acasă la ei, acolo unde începe pentru ei normalitatea.

Vă las să-l citiţi pentru că spune multe pentru cei care au ochi să vadă şi dorinţa să înţeleagă dincolo de cuvinte. Se intitulează Cât de importantă este relaţia tată-fiică şi îl puteţi citi aici.