E timpul să ne vedem iar

Porția de Coaching îmi tot șoptește de la o vreme că e timpul să pornim la lucru iar. A venit timpul să ne vedem din nou! Centrul de Afaceri Dunărea ne oferă locul potrivit în Sala Viena, sâmbătă 26 noiembrie în intervalul orar 11,00 -13,00.

Formatul întâlnirii este tip atelier în care vom purta discuții interactive pe tema Am dreptul să fiu diferit? Grupul țintă este format din tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani.

Fiind trainer certificat în metoda Points of You voi utiliza instrumentele profesioniste  The Coaching Game si Punctum.

Înscrierile se fac la telefon 0723520448, participarea înseamnă 10 lei/persoană care se achită la sală.

Ce întrebare poți să fii ?

Ce întrebare poți să fii astfel încât să schimbi totul în sensul bun? Este o adevărată provocare pentru oricine dorește să trăiască frumos,  cu adevărat și nu doar la modul declarativ…pentru că este la modă! Câte discuții pot naște aceste cuvinte…Una ar fi despre ce înseamnă să trăiești frumos și aici opinia mea este că a trăi frumos înseamnă a trăi cu sens, a face ceva cu viața ta într-un fel în care să însemne ceva bun, folositor, important pentru ceilalți oameni , fie ei doar cei dragi fie un grup mai mare. Dar cum vine chestia asta ce întrebare poți să fii?

Adică…putem fi întrebări?!

Eu cred că da…suntem întrebări, în măsura în care de fapt o întrebare este un răspuns. Și atunci putem fi răspunsuri? Da, suntem! Suntem fiecare dintre noi o sumedenie de taine, de mistere, de valori, de credințe, de emoții, de trăiri, de vise, de speranțe, de posibilități nebănuite. Cum le putem aduce pe toate acestea la suprafață, altfel decât folosind uneltele cunoașterii – întrebările?!

Cauți răspunsul care să te ducă în direcția pe care ți-ai propus să mergi? Urmărești conștient și disciplinat îndeplinirea unui anumit scop? Atunci fii curajos și pune-ți întrebările de care te temi cel mai mult. Vei fi uimit de puterea de eliberare pe care o vei primi odată cu răspunsul. Apoi…fii acel răspuns…fii acea întrebare…până când vei simți că este momentul unei alte schimbări, unei alte întrebări…

6 mai 2015 ora 18,00 la Monarch

Săptămâna trecută am lansat o  Provocare la fericire articol prin care vă anunțam că următoarea Porție de Coaching în parteneriat cu Points of You (TM) România va aborda o tematică foarte personală – aceea a fericirii.

Miercuri 6 mai 2015, între orele 18,00-20,00

în cafeneaua Restaurantului Monarch din Galați, vă invit să discutăm despre ce înseamnă fericirea, de unde o cumpărăm, cât costă, cum o gătim, cu ce ingrediente o combinăm și cum o consumăm, ce facem cu excesul și în ce condiții îl conservăm…Sunt disponibile doar 12 locuri iar participarea implică achitarea unei taxe de 60 de lei.

Cum așa?

veți sări imediat să-mi spuneți că fericirea nu se cumpără, nu se gătește, nu se consumă, nu e niciodată de ajuns…Oare?! Tocmai asta este provocarea… Vă aștept cu mare drag, împreună cu Punctum și The Coaching Game, cele două instrumente profesionale cu ajutorul cărora veți gusta provocarea la fericire!

Provocare la fericire

Este tema pe care o aleg pentru următorul atelier Porția de Coaching & Points of You, care va avea loc în prima săptămână (4 – 8) din mai. Educația pentru fericire este un subiect important care strălucește prin absență și care ar trebui (în opinia mea) să fie o temă prioritară în curricula extrașcolară.

Nu știu câtă lume este conștientă de faptul că lipsa acestui gen de educație ne privează de ani de viață, în care am fi putut trăi armonios. În schimb ne ducem traiul (oarecum) la întâmplare, printre griji, influențe, intimidări, blocaje mentale, automatisme de comunicare și de comportament – multe complet străine eu-lui nostru … Unii oameni sunt prin natura lor mai curajoși și se scutură singuri, citesc, întreabă, caută, aplică, se lovesc, continuă și după ani și cicatrici…răzbesc. După care îi ajută și pe alții să facă la fel. Dar sunt și tineri (și nu numai tineri) care pur și simplu se scufundă sub greutățile artificiale puse de ceilalți (sau chiar de ei înșiși) pe umerii lor. Se pierd pe drum și ce păcat…

Ce e de făcut?

Să rămânem impasibili pentru că așa am trăit și noi, nu ne-a arătat nimeni cum să privim și să înțelegem viața, regulile, părinții, școala, familia, căsătoria, relațiile, obligațiile unui serviciu, societatea,…fără să rămânem blocați în tipare?! Să ne rugăm la Dumnezeu să facă lucrurile mai simple pentru copii noștri? Sau să abordăm serios și deschis tema vieții și a fericirii, pentru ca să învățăm împreună cu ei, cei mai tineri, că se poate trece prin și peste dificultăți, cu mintea întreagă, cu sufletul curat și cu încrederea de sine la locul ei.

Personal optez pentru a doua variantă

iar argumentul cel mai solid pe care îl invoc este acela că se poate trăi frumos și în armonie de la o vârstă cât mai tânără. Mereu mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi aflat despre dezvoltarea personală, despre coaching măcar cu 10 – 15 ani mai devreme… Cred cu putere că tinerii pot să fructifice cel mai bine propria lor viață, numai cu condiția de a fi conștienți de propria lor valoare, de a ști cum să se cunoască, accepte și cum să aibă încredere în ei înșiși, de a dori să trăiască o viață cu sens, trăind în armonie cu sinele și cu toate generațiile care îi înconjoară. Cred cu putere că e datoria noastră de părinți, profesori, prieteni, coach, traineri, bloggeri, jurnaliști, oameni de cultură, etc. să contribuim la educația pentru fericire ( a noastră personală mai întâi și apoi a celorlalți) și asta cât mai repede!

Imaginați-vă

numai câte minute de revoltă, câte ore de întrebări chinuitoare despre rostul lor pe lume, câte zile scăldate în lacrimi de frustrare ale tinerilor, ar fi scutite astfel… Imaginați-vă cum vor porni în viață acești tineri: frumoși, luminoși, puternici pentru că în loc de teamă și neîncrederea în oameni, vor fi învățat să pună un preț onest pe cunoaștere, pe lumină, pe împlinire! Imaginați-vă cum ar fi să contribuiți și voi la această realizare…

Despre umbră în anul Luminii

Imaginea: Umbra Sfinxului pe nisip – Salvador Dali

Știați sau nu încă, aflați că anul 2015 a fost declarat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept anul Luminii. Apreciez faptul că motivația celor care au gândit și organizat acestă aniversare a celei mai pure forme de energie, are rațiuni știintifice, economice, ecologice și de dezvoltare trainică (nu prea îmi place cuvântul durabilă :D) .

Prin prisma personală

mă bucur tare mult pentru alegerea unei asemenea tematici pe care aleg să o văd și din alt unghi : provocarea de a găsi lumina, de a o onora, folosi cu înțelepciune, celebra, dărui și altor oameni, crea… Chiar dacă toate astea se potrivesc și energiei electrice primite prin becuri și prize, eu mă refer la lumina din oameni.

Tema luminii este o provocare la acceptarea întunericului, fără de care nici nu e de conceput, așa cum nici întunericul nu poate fi definit decât cu ajutorul (mai curând prin lipsa) luminii.

Așa se face că în mod deloc întâmplător am găsit si vizionat filmul documentar Efectul Umbrei. Hai să vorbim despre ceea ce ați găsit în el, după ce îl vedeți și voi! Ce mască purtați, ce umbră trageți după voi și la ce au servit toate astea?

Cheia încrederii

cheie 1sigla RTCare este în opinia voastră cheia încrederii în propriile forţe?

Cine vă poate ajuta să vă creşteţi încrederea în voi?

Ce opţiuni de a realiza acest deziderat aţi găsit până acum?

Vă provoc evident la un viitor atelier despre încredere, dar până atunci vă provoc la un mic chestionar, cel de mai sus.

Aştept răspunsurile voastre şi alte întrebări din aceeaşi zonă!

Provocare pentru bloggeri

imagesDin categoria „Hai să facem şi ceva concret pe lângă activitatea virtuală” îmi doresc ca BGG să continue să promoveze oameni şi valori. Comunitatea bloggerilor gălăţeni şi brăileni, care se adună din când în când şi din ce în ce mai cu folos, sub numele deja cunoscut de Blog Gathering Galaţi (BGG) a organizat anul trecut pe lângă BGG 2, 3 şi 4 şi o lansare de volum de poezie. Laura Negoi a fost sufletul acelui eveniment, care s-a derulat la Paris Cafe, pe terasa decorată de toamnă cu frunze arămii şi de oameni cu lumânări. Protagonistul a fost poetul Claudiu Komartin cu cartea sa de poezii – Cobalt. Detalii despre seara aceea puteţi găsi în articolul meu Porţia de magie.

 Vă propun să repetăm experienţa, de data aceasta cu proză Iuliana Costiuc Seidl – Scara lui Iacov si Sticla lui Klein. Aşa încât haideţi să alegem o zi de vară şi un loc frumos, poate chiar în natură (gen pic-nic, sau pe apă, sau în turnul de tv, de ce nu?) unde să intrăm împreună în atmosfera cărţiilor Iulianei. Concret aş vrea să ştiu cu cine voi face echipă, care sunt ideile voastre de concretizare a evenimentului.

Mie una mi-ar plăcea ceva mai puţin formal, un eveniment viu şi nu unul amorţit în „costum la 4 ace” cu fraze politicoase şi corecte d.p.d.v. diplomatic. L-am putea conecta cu o expoziţie de desen sau de artă fotografică, e loc pentru orice. De aceea şi apelez la creativitatea din comunitatea bloggerilor, unde ideile şi efervescenţa tinereţii abundă. Va fi nevoie de sponsorizare pentru o noapte de cazare pentru Iuliana dar şi pentru locul de desfăşurare a evenimentului. În plus va fi necesară şi o promovare adecvată a acţiunii în sine dar mai ales a sponsorilor. Ştiţi cam cum stă treaba, că nu e prima acţiune de acest gen.

Datele mele de contact sunt aici intraţi cu un simplu click iar în 2 minute îmi spuneţi opinia/propunerea voastră. Sau şi mai rapid, puneţi un comentariu la acest articol.

Reach the stars and unleash the inner potential

Reaching_For_The_Stars_by_kaotickellAtinge stelele şi eliberează-ţi potenţialul! Foloseşte-ţi puterile tale interioare pentru a ajunge la stele! Accesează-ţi potenţialul pentru a te duce către stele! Oricare dintre aceste traduceri (şi cred că aş mai putea găsi/adapta şi altele) ale titlului ad-hoc dat articolului de azi, vrea de fapt să vă capteze interesul pentru seria de  prelegeri scurte (de cca. 30 de minute) pe care le voi susţine într-o companie onorantă, la conferinţa Imagine Leadership organizată de AIESEC Galaţi. Iată detaliile participării mele ca invitat: *loc de desfăşurare Clubul Arcelor Mittal Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi; *dată: 20.02.2014 voi deschide cea de-a doua secţiune intitulată Reaching for the stars, începând cu ora 12,30 iar în ziua următoare pe 21.02.2014 voi deschide cea de-a treia secţiune intitulată Unleashing your inner potential, începând cu ora 15,00.

Judecând după complexitatea temei generale a conferinţei Imagine Leadership la care adaug nuanţele de mister şi de pragmatism ale secţiunilor la care am fost invitată să vorbesc, am deja emoţii…creatoare. Lucrurile despre care voi vorbi sunt cât se poate de reale prin urmare posibile şi necesare, mai ales pentru cei cu stofă de conducător. Ce fel de stofă, ce fel de conducător? Afăm mai multe împreună la conferinţă, unde vă invit cu drag să îmi fiţi alături. Privirile voastre îmi dau curaj şi energie, mă inspiră şi mă motivează, la fel ca şi entuziasmul tinerilor, ambiţioşilor organizatori membrii AIESEC Galaţi.

TCC – temperament, comportament, comunicare

inimi-albastre.pngsigla RTCu ce vâslim în oceanul de relaţii în care navigăm? Care e barca, cârma şi care sunt vâslele? Altfel spus ce fel comunicăm şi ce spune asta despre noi? Este tema pe care o voi aborda la atelierul Porţia de Coaching din 18 februarie 2014, în care voi vorbi despre legătura dintre temperament şi comunicare. Dacă nu ştiţi ce tip de temperament aveţi şi cum ajută asta sau încurcă relaţiile cu cei din jur, vă puteţi găsi răspunsuri. Dacă ştiţi deja din ce categorie faceţi parte veţi afla că lucrurile sunt foarte nuanţate în funcţie de contextul în care reacţionaţi. Chestie de care se leagă comportamentul. Păi parcă era vorba despre temperament…de unde a apărut şi comporatamentul? Veţi vedea că legătura dintre comunicare, comportament şi temperament nu este deloc întâmplătoare.

Pentru o lărgire a contextului în care voi plasa atelierul de marţi 18 februarie 2014, vă invit să daţi click pe articolele mele : Comunicarea între şabloane şi generalităţi şi Barca fără vâsle, de unde veţi afla de ce nu reuşim uneori să comunicăm sau de ce nu ne mulţumeşte o anume conversaţie. Ar putea să vă placă şi alte articole mai vechi, cum ar fi: Nevoia de comunicare şi Exprimarea între necesitate şi incapacitate.

Vă aştept la Yoobi (iubi) marţi 18.02.2014 ora 18,00 ca să servim împreună o Porţie de Coaching despre TCC (tisisi) – temperament, comportament, comunicare.

 

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.