Ce întrebare poți să fii ?

Ce întrebare poți să fii astfel încât să schimbi totul în sensul bun? Este o adevărată provocare pentru oricine dorește să trăiască frumos,  cu adevărat și nu doar la modul declarativ…pentru că este la modă! Câte discuții pot naște aceste cuvinte…Una ar fi despre ce înseamnă să trăiești frumos și aici opinia mea este că a trăi frumos înseamnă a trăi cu sens, a face ceva cu viața ta într-un fel în care să însemne ceva bun, folositor, important pentru ceilalți oameni , fie ei doar cei dragi fie un grup mai mare. Dar cum vine chestia asta ce întrebare poți să fii?

Adică…putem fi întrebări?!

Eu cred că da…suntem întrebări, în măsura în care de fapt o întrebare este un răspuns. Și atunci putem fi răspunsuri? Da, suntem! Suntem fiecare dintre noi o sumedenie de taine, de mistere, de valori, de credințe, de emoții, de trăiri, de vise, de speranțe, de posibilități nebănuite. Cum le putem aduce pe toate acestea la suprafață, altfel decât folosind uneltele cunoașterii – întrebările?!

Cauți răspunsul care să te ducă în direcția pe care ți-ai propus să mergi? Urmărești conștient și disciplinat îndeplinirea unui anumit scop? Atunci fii curajos și pune-ți întrebările de care te temi cel mai mult. Vei fi uimit de puterea de eliberare pe care o vei primi odată cu răspunsul. Apoi…fii acel răspuns…fii acea întrebare…până când vei simți că este momentul unei alte schimbări, unei alte întrebări…

Deseară…

seri sufletÎn această seară începând cu ora 18,30 mă duc la Yoobi – cafeneaua de socializare unde sunt invitată de Aurelia Grosu, autoarea cărţii Eşti mai puternic decât crezi. Este primul eveniment pe care îl organizează Aurelia şi cu siguranţă acesta va deschide o serie de alte întâlniri, cel puţin interesante.

Ce se întâmplă?

Aurelia a lucrat intens tot anul acesta la cea de-a doua sa carte. Întâlnirea din această seară ne adună pe toţi colaboratorii Aureliei, care am contribuit prin scrierea unor articole despre lucruri importante, care s-au revelat ca repere ale înţelepciunii, în diferite experienţe de viaţă. Unii nici nu ne cunoaştem, dar a venit momentul să ne întâlnim.Va fi interesant să vedem cum a închegat Aurelia, cu talentul şi firescul scrisului ei, toate trăirile puse pe hârtie de alţi oameni, în cartea ei cea nouă. Cu alte cuvinte vom afla chiar de la autoare povestea cărţii, de la ce a pornit, cum s-a derulat acţiunea, ce dificultăţi a avut până acum şi cum au devenit acestea noi provocări. Vor vorbi aceea dintre voi care vor dori să o facă, iar Aurelia va fi gazda perfectă a unei Seri cu suflet.

Efectul Porţia de Coaching

CusupisiYoobi ne primeşte marţi 15 iulie 2014 între orele 18,00 – 20,00 pentru Porţia de Coaching despre Încredere.

Vă mai amintiţi?!

În luna ianurie 2014 am susţinut un atelier despre valori şi obiective. Îmi doream să începem anul în forţă, gândindu-ne la ce avem mai bun în noi şi la felul în care putem pune la treabă valorile personale. La Porţia de Coaching de atunci v-am provocat să jucăm un joc de coaching şi la rugămintea mea aţi extras fiecare dintr-o cutie, un carton pe care scria ceva. V-am întrebat dacă vi se potrivea şi apoi pe baza cuvântului extras, v-am provocat toată seara prin întrebări, să găsiţi/gândiţi răspunsuri, în tot felul de combinaţii de context. Iar la final v-am citit povestea tâmplarului. Vă mai amintiţi?!

Idee sau vis?

Întâmplarea (sau nu) a făcut ca Aurelia Grosu, autoarea cărţii Eşti mai puternic decât crezi să fie prezentă la atelier. În timpul jocului de coaching de la atelierul despre valori, Aureliei i-a venit o idee şi cu încredere în ea, a pornit la împlinirea visului cel nou.

La atelierul de marţi 15 iulie va fi prezentă din nou Aurelia Grosu şi va vorbi despre ideea ei dar şi despre ceea ce a realizat de la începutul anului şi până acum. Vom afla cât de departe a ajuns, cine a ajutat-o, ce urmează, cum vede viitorul…

Veniţi şi voi la atelierul Porţia de Coaching, vom vorbi cu încredere despre încredere.

Povestea întrebărilor

Sursa: internet

A fost odată ca niciodată într-un cătun mic de câmpie o familie de meşteşugari. Familia era compusă din mamă, tată şi trei băieţi harnici şi descurcăreţi. Ca un făcut, femeia care se apropia de şaizeci de ani, rămase din nou însărcinată.

Bărbatul se gândea că este prea bătrân pentru a mai suporta gălăgia unui copil mic, femeia avea îndoieli, se temea că este prea bătrână pentru a putea îngriji cum trebuie de copilaş, însă cei trei băieţi erau convinşi că fiinţa trebuie să se nască, era un dar de la Dumnezeu. Aşa veni pe lume al patrulea băiat, un copil frumos şi sănătos, care în scurt timp deveni centrul lumii lor.

Cu toţii erau topiţi după cel mic, iar toate temerile lor se dovediră a fi nefondate, căci băiatul era cuminte şi liniştit.

Timpul crescu, copilul crescu, iar bătrânii deveniră şi mai bătrâni. Aşa cum promiseseră, fraţii aveau grijă de el cu dragoste. Şi uite aşa viaţa era foarte simplă şi clară pentru mezinul meşteşugarului, se trezea dimineaţa, mânca mâncarea gătită de bătrâna lui mama, se ţinea după fraţii săi în atelier, seara sporovăia cu tatăl său şi apoi urma o altă zi la fel cu cea dinainte. Crescând printre atâţia oameni mari, uneori băieţelul nu ştia ce să facă. Atunci când avea câte o întrebare mergea la părinţii săi, fie la fraţi şi afla răspunsul. Astfel viaţa lui era cât se poate de lină şi deloc surprinzătoare.

Când tatăl său muri, copilul suferi enorm dar cel puţin o mai avea pe mama. Când şi aceasta muri băiatul plânse trei zile încheiate, dar cel puţin îi mai avea pe fraţii lui. Însă pe măsură ce timpul trecea fiecare frate îşi făcu un rost, o familie, iar într-o bună zi, copilul devenit tânăr fecior, rămase singur în casa părintească. La început viaţa continuă ca şi până atunci. Însă la câtva timp îi veni în minte o întrebare, la care nu avea cine să îi mai răspundă.

fierarFraţii săi locuiau foarte departe, aşa că tânărul se decise să caute pe cineva să îl ajute cu un răspuns. Merse în sat, se opri la prima poartă deschisă şi intră. Fierarul era un om înţelegător şi la întrebarea tânărului Cum pot sa transport apa la câmp să ud ce am plantat? fierarul spuse: Simplu. Iei nişte tablă, construieşti un rezervor îl duci la câmp şi gata.

Tânărul mulţumi recunoscător fierarului şi porni grăbit spre casă. Odată ajuns adună mai multe bucăţi de tablă şi încercă să le lipească între ele, dar oricat s-a străduit n-a putut să facă rezervorul. Convins de faptul că sfatul primit de la fierar nu era bun, băiatul plecă din nou în sat, să întrebe pe altcineva.

dogarDe data aceasta găsi deschisă poarta unui fabricant de vinuri. Omul fu şi el amabil cu tânărul aflat în cautare de soluţii şi îi răspunse : Simplu. Faci un butoi mare pe care îl umpli cu apă, îl duci în câmp şi gata. De data asta tânărul fu mulţumit peste măsură să afle că problema lui avea o solutie atat de simplă. Cât de greu putea fi să facă un butoi?!

Ajuns acasâ adună toate şipcile pe care le găsi în bătătură şi se puse pe construit butoiul. Dar cu toată silinţa lui, apa se scurgea printre crăpăturile butoiului meşterit de el. În scurt timp tânărul înţelese că nu are cum să ducă apa astfel şi se dădu bătut.

Ce om rău şi fabricantul de vinuri, la fel ca şi fierarul, şi-au bătut joc de mine! Trist şi supărat tânărul se trânti la poartă.

Cum statea el acolo, trecu un cerşetor bătrân care văzându-l atât de amărât îl întrebă ce necaz are. Tânărul îi povesti năduful lui iar bătrânul râse cu poftă: Păi de ce te legi la cap fără să te doară? Nu trebuie să duci tu apa la câmp, apa ţi-o dă Dumnezeu când crede el de cuviinţă, prin ploaie. Tu nu trebuie decât să aduni recolta. Auzind acestea tânărul se lumină la faţă.

Asta era! El nu avea o problemă de aceea nici cei pe care îi întrebase nu îi putuseră da un răspuns bun. Tot ce avea de facut era să aştepte ploaia.

Eliberat de grijile lui tânărul putu să îşi îndrepte atenţia către alte lucruri. Începu să privească relaxat câmpul şi oamenii. Când îl văzu pe fierar trecând pe drum cu un rezervor plin cu apă ducându-se la câmp, îl pufni râsul. Ce netod! Cum munceşte ca prostul când ar putea să aştepte binecuvântata ploaie. Şi când îl văzu şi pe fabricantul de vinuri cu un butoi uriaş cu apă, în drum spre vie, râse şi mai tare. Uite aşa vara trecu, cu secetă mare şi cu ploi sărace, de nici măcar praful de pe drum nu se udă bine. Nu-i de mirare că în acea toamnă recolta tânărului fuse cea mai sărăcăcioasă.

Ei, când trecu pe drum fierarul cu căruţa plină de roade, tânărul îl bombăni amarnic. Iar pe mesterul de vinuri îl alungă de la poartă, când veni să îi dea o sticlă de vin, mulţumit de recolta sa cea bună. Iar pe bătrânul răpciugos care îl sfătuise să aştepte ploaia, nici măcar nu-l văzu, nu-l auzi când veni la el să ceară un codru de pâine.

Veni o iarnă lungă şi plină de lipsuri, în care băiatul avu timp destul să cugete. Când frigul îl alunga din casă, se înfăşura într-o manta şi trebăluia prin curte. Astfel, tot gândindu-se la ceea ce se petrecuse peste vară, îi veni iar întrebarea cum să ducă el apa la câmp? Văzu o găleată în şopron şi gândi că asta e rezolvarea, însă găleata era prea mică. Măcar de era una uriaşă…Şi la ce bun, că dacă era uriaşă oricum nu încăpea în căruţă! Şi tot privind la găleată şi la căruţă, la căruţă şi la găleată, îi veni ceva în minte.

Aduse iute toată tabla din care încercase să facă rezervorul şi căptuşi cu ea căruţa. Of uite cum curge apa pe la încheieturile tablei, de parcă e un butoi crăpat. Butoi?! Stai că am în şopron un fel de …butoi, gândi el. Aduse toate şipcile, le bătu în cuie şi astupă locurile unde tabla nu se putea ajunge cu cealaltă bucată de tablă. Acum căruţa lui era un fel de găleată uriaşă cu care putea duce apă la câmp.

De cum dădu firul ierbii, băiatul încercă cu nerăbdare căruţa-căldare, care deşi era foarte urâtă, se dovedi a fi de mare ajutor.

În acel an şi recolta lui a fost bogată iar tânărul era bucuros că a găsit singur răspunsul la întrebarea lui chinuitoare.

După toate isprăvile a înţeles că putea să caute sfaturi, dar soluţia trebuia să fie a lui, pentru că problema era a lui. Aşa a înţeles că fierarul, fabricantul de vinuri şi cerşetorul, i-au vrut binele şi i-au oferit metoda lor, dar care nu avea cum să fie potrivită pentru el.

MORALA: Întreabă-te şi caută-ţi propriile răspunsuri. Va merita toată osteneala!

Cu tableta prin sală

cu tableta prin salaAm avut misiunea delegată de Georgiana Vânău, de a lua datele de la cinstita adunare care a onorat BGG5. Pun drept dovada, cu permisiunea Iuliei Kelt fotograful oficial al evenimentului, o fotografie care îi aparţine. Restul de imagini ale Iuliei pot fi văzute pe contul de Facebook al OCTOBER PHOTOS.

Impresii

Impresiile mele sunt amestecate. Ca blogger începător am auzit multe chestii tehnice spuse în engleză, chestie care la un moment dat a devenit pentru mine cel puţin, obositoare, chiar dacă ştiu bine limba engleză. Ăsta e un of al meu mai vechi, dar era cumva de aşteptat.

Ca om de comunicare am de comentat despre faptul că s-a vorbit mult peste şi printre, pe lângă vorbitori, ca un fel de backing vocals de bruiaj. Aici moderatorul Gabi Ursan ar fi avut un rol mai ferm de jucat în opinia mea. Un alt aspect pe care l-am comentat în direct chiar, a fost acela că la o întrebare adresată cuiva anume, au sărit cu totul alte persoane decât cea întrebată, cu propriile lor răspunsuri, evident diferite între ele. Entuziasmul este normal dar în opinia mea nu scuză impoliteţea. Chestia faină a fost că în final, când i s-a dat ocazia, a răspuns şi cel întrebat culmea cu răspunsul lui, un altul. Vreau să spun că aşa e în comunicarea asta, fiecare are perspectiva lui şi e normal să fie aşa. Şi atunci de ce încercăm să punem alte răspunsuri în loc? Fiecare are o opinie, o percepţie şi dacă a fost întrebat are şi dreptul să îi fie ascultată părerea. Este vorba despre răbdarea de a asculta şi a înţelege, abia apoi de a vorbi, de a răspunde.

În concluzie

Dincolo de toate salut faptul că a fost o sesiune foarte activă, bine pregătită de organizatori şi de invitaţi, cu extrem de multe întrebări de la participanţi şi cu răspunsuri din care să aleagă lumea ce vrea, ce poate, cât se pricepe. Mi-am notat multe chestii interesante, am avut ce să văd şi să ascult despre ce au de făcut bloggerii dar şi ce să nu facă, cum să folosească canalele sociale dar şi ce pericole sunt în spatele lor. Mi-a plăcut faptul că au fost prezentate firesc şi plusurile şi minusurile, aşa cum le-a considerat fiecare vorbitor, prin prisma experienţei sale. Mi-a plăcut faptul că s-a spus deschis că nu există o reţetă minune care merge la toţi, că fiecare are drumul şi stilul său personal de a face blogging. Nu în ultimul rând am auzit şi un apel la conţinut, la calitatea sa, fără de care orice blog se pierde la un moment dat în timp…

Mulţumesc Andrei Cismaru, Andrei Basoc, Vali Petcu, mulţumesc Georgiana, Iulia şi Gabriel!

 

TCC – temperament, comportament, comunicare

inimi-albastre.pngsigla RTCu ce vâslim în oceanul de relaţii în care navigăm? Care e barca, cârma şi care sunt vâslele? Altfel spus ce fel comunicăm şi ce spune asta despre noi? Este tema pe care o voi aborda la atelierul Porţia de Coaching din 18 februarie 2014, în care voi vorbi despre legătura dintre temperament şi comunicare. Dacă nu ştiţi ce tip de temperament aveţi şi cum ajută asta sau încurcă relaţiile cu cei din jur, vă puteţi găsi răspunsuri. Dacă ştiţi deja din ce categorie faceţi parte veţi afla că lucrurile sunt foarte nuanţate în funcţie de contextul în care reacţionaţi. Chestie de care se leagă comportamentul. Păi parcă era vorba despre temperament…de unde a apărut şi comporatamentul? Veţi vedea că legătura dintre comunicare, comportament şi temperament nu este deloc întâmplătoare.

Pentru o lărgire a contextului în care voi plasa atelierul de marţi 18 februarie 2014, vă invit să daţi click pe articolele mele : Comunicarea între şabloane şi generalităţi şi Barca fără vâsle, de unde veţi afla de ce nu reuşim uneori să comunicăm sau de ce nu ne mulţumeşte o anume conversaţie. Ar putea să vă placă şi alte articole mai vechi, cum ar fi: Nevoia de comunicare şi Exprimarea între necesitate şi incapacitate.

Vă aştept la Yoobi (iubi) marţi 18.02.2014 ora 18,00 ca să servim împreună o Porţie de Coaching despre TCC (tisisi) – temperament, comportament, comunicare.

 

Căutări

cautarisigla-RT.pngÎntâmplător sau nu trăiesc o perioadă de introspecţie. A început către finele anului trecut şi constat că se amplifică pe zi ce trece. E foarte posibil să aibă legătură şi cu faptul că am început anul cu tema Tot ce e mai bun în tine, la atelierul Porţia de coaching din 21 ianuarie 2013 dedicată valorilor personale. După atelier cineva mi-a spus că nu a dormit toată noaptea, pentru că începuse căutarea…Aceeaşi temă am abordat-o ca speaker la întâlnirea din 23 ianuarie 2014 – Coaching Support Group Galaţi, doar că sub o altă formă, mai scurtă dar nu mai puţin profundă decât la atelierul meu personal, unde am timp 2 ore posibilitatea să lucrez cu toţi participanţii. La finele speach-ului cineva m-a îmbrăţişat cu entuziasm şi m-a privit cu ochi umezi, de emoţie. O altă căutare a început probabil…

Chiar dacă nu este primul atelier, nici prima dată când vorbesc în public, ecoul este prelungit şi asupra mea. Pregătirile le încep cu câteva săptămâni inainte, citesc, filtrez, decantez, îmi găsesc inspiraţia, apoi scriu şi revin asupra ideilor capturate pentru a le finisa. Apoi le caut latura practică ca să le pot exemplifica uşor. Prin urmare dacă mă gândesc bine, o cauză pentru căutările mele de acum, ar fi complexitatea temei în care e clar că încă gravitez – valorile personale, roata vieţii, căutarea fericirii, definirea împlinirii, munca pentru îndeplinirea obiectivelor propuse pentru 2014…O altă cauză sau mai degrabă circumstanţă este momentul, etapa de viaţă în care mă aflu dar mai ales felul în care mă proiectez în viitor. Pentru cei care cred că ceea ce fac la atelier sau în general în activitatea de coaching şi comunicare, mă lasă neatinsă şi că vorbesc doar din teorie, articolul de faţă este un răspuns: lucrez mereu cu mine însămi. De când mă ştiu am avut o componentă de interiorizare care mi-a pus aşa o etichetă de „prea mare seriozitate”. Chiar dacă nu a fost pe primul loc, totuşi pentru mine a fost şi este firesc să petrec timp cu mine, să mă întreb cine sunt, ce vreau, ce rost am pe lumea asta. Odată cu anii, cu trecerea prin experienţe definitorii de viaţă ( o mare dragoste, un divorţ urât, despărţirea forţată de fiica mea cea mare, boala şi pierderea fulgerătoare a mamei) necesitatea mea de a căuta s-a aprofundat. Prin trecerea timpului şi prin efortul meu de a înţelege sau de a mă lăsa uneori dusă de val, unele căutări şi-au găsit finalul, dar nu toate…

Sunt curioasă cum este pentru voi? Cât de important este să vă puneţi întrebări şi să găsiţi răspunsurile? Când vă opriţi şi când continuaţi căutările?

Cum e să ai încredere în tine?!

portiaChiar dacă titlul e o întrebare pentru voi, mi-am propus să dau răspunsurile mele la această interogare, pe care mi-am adresat-o de mai multe ori în timp, în diferite momente ale existenţei mele. Vi le spun cu scopul de a vă inspira să căutaţi propriile voastre soluţii, de a depăşi momentele de criză în care, din indiferent ce motive interioare sau exterioare, stima de sine cade sub linia de plutire.

Trec la subiect şi spun aşa:

Când am încredere în mine: mă simt puternică, am curaj să abordez obstacolele şi situaţiile complicate, am răbdare să ascult şi să observ pe ceilalţi, am o comunicare excelentă cu alţi oameni, capăt forţa necesară de a face lucruri, am claritate în gândire, exprimare şi decizii, am energie pozitivă pe care o radiez în exterior, atrag oameni de acelaşi fel, mă bucur de tot ce realizez şi am determinarea de duce lucrurile începute la capăt, visez la proiecte noi, am puterea de a le dezvolta. Răspunsurile mele nu s-au terminat dar am pus punct înşiruirii pentru că vă las pe voi să faceţi acelaşi exerciţiu.

Dacă l-aţi mai făcut va fi oarecum mai simplu. Dacă acum e prima dată poate că ar fi mult mai simplu să daţi răspunsurile voastre la întrebarea: Cum mă simt când nu am încredere în mine însămi/însumi?

Vreau să aflu şi eu ce v-aţi răspuns, aşa că vă rog să-mi spuneţi prin comentarii la acest articol. De ce aţi face acest lucru? Simplu, ca să pregătim împreună următorul atelier din Porţia de Coaching!