Dacă doriţi să comentaţi, Dezvoltare personală

Cum se pierde capacitatea de a înțelege

demello1Anthony de Mello  s-a născut pe data de 4 septembrie 1931 în Bombay, India  și a decedat la data de 1 iunie 1987 la New York. A fost preot iezuit și scriitor, a susținut numeroase seminarii și conferințe pe teme de spiritualitate. Tocmai am citit zilele trecute una dintre cărțile sale intitulată Conștiența și m-a impresionat stilul atât de limpede în care spune lucrurilor pe nume, într-un limbaj simplu care curge ca un pârâu vesel de munte. Sigur că nu doar stilul m-a atins ci mai ales cuvintele sale și profunzimea celor spuse prin acele cuvinte.

Ceea ce judeci nu poți înțelege! 

Vă provoc cu citatul de mai sus, extras din cartea despre care tocmai vă povesteam. Și pentru că vreau să cunosc opinia voastră am să continui cu un alt citat: Ne pierdem capacitatea de a înțelege atunci când încercăm să înlocuim ceea ce este, cu ceea ce credem noi că ar trebui să fie.

Cum vă raportați la cele de mai sus? Au înțeles pentru voi? Cât de des vi s-a întâmplat să fiți sau să deveniți conștienți de încercarea voastră de a substitui realitatea cu cea a dorințelor voastre? Aștept cu interes să-mi povestiți!

Standard
Dacă doriţi să comentaţi, Dezvoltare personală

Când motivarea este în pericol…

Ce poţi face atunci când simţi că eşti în situaţia în care ai pornit la drumul visat şi apar obstacole, ţi-ai făcut planuri şi-ai început dar motivarea începe să pălească, ai gândit şi întreprins acţiuni însă ritmul stagnează parcă fără voia ta, te-ai implicat cu mult suflet dar ceva…nu ştii ce, nu se leagă?!

Cum să înţelegi ceea ce se întâmplă, cum să decelezi dacă şi care este porţia ta de vină dar mai ales ce să faci ca să repui lucrurile pe făgaşul visat, pe care o porniseră şi ele la început?!

Are cineva vreo sugestie?

Îmi vine în minte o primă variantă de răspuns:

imagesIa distanţă de problemă, fă un pas înapoi nu pentru a renunţa (nu permite acestui gând să îşi facă loc nici în mintea ta nici în cea a echipei) ci pentru a găsi detaşarea emoţională necesară. Stai aşa o vreme, fără a face ceva şi pune-te în postura de observator neutru, adică fără implicare. Observă situaţia, personajele, rolurile şi trage concluzii. S-ar putea să te ajute, cel puţin la calmare dacă nu cumva la obţinerea unei clarificări sau găsirea unei soluţii.

Oricum fă ceva, care să alunge umbrele şi să te ducă cu un pas măcar mai aproape de împlinirea dorinţei tale!

Încă una

O altă abordare care îmi vine este aceea de adiscuta deschis cu cei care sunt implicaţi împreună cu tine, în contextul în care te afli. Ar fi ideal ca persoanele să fie deschise şi să vorbească (dar şi să înţeleagă) deschis care e realitatea curentă, care e cea dorită şi cum se poate ajunge de la una la cealaltă, în timpul şi condiţiile convenite de echipă.

Voi ce fel aţi rezolvat situaţiile de acest gen?

Sunt curioasă ce soluţii aţi aplicat şi aştept cu interes poveştile voastre, în comentarii la acest articol. Mulţumesc!

Standard
Dacă doriţi să comentaţi

Din realitatea fizicii cuantice…

sigla RTPe mine mă fascinează felul în care în ultimii ani se demonstrează pe baze ştiinţifice puterea gândurilor, a minţii umane. O perspectivă super interesantă este descrisă în articolul Vrei să-ţi modifici realitatea? Doar schimbă canalul. Ce părere aveţi?

Standard