Dezvoltare personală

Încrederea în sine

sigla RTtudor_arghezi_curaj_1389Pregătind noul atelier marca Porţia de Coaching despre încredere, mă tot gândesc ce stă la baza încrederii în sine, la modul general, adică să fie valabil pentru toată lumea. Am ajuns la concluzia că pot numi câteva elemente care influenţează nivelul de încredere autoacordat şi iată la ce mă refer.

Ingrediente

Atitudine, mentalitate, curaj, autodisciplină, gândire critică şi pozitivă, capacitate de autoanaliză onestă, dorinţa de evoluţie, capacitatea de a pune rapid în practică, inteligenţă emoţională antrenată, voinţă…Ar mai fi de scris câte ceva aici. Mă ajutaţi?

Reţetă

Cum să facem aşa încât din dorinţa (pe care eu personal o văd ca pe o Necesitate) de a avea încredere în noi înşine, să obţinem totuşi un echilibru rezonabil între atitudine şi îndrăzneală, modestie şi aroganţă, optimism şi pesimism, respect de sine şi responsabilitate, curaj şi precauţie? Care este reţeta?

Chiar dacă nu se poate fabrica o reţetă general valabilă, din cauza multitudinii de nuanţe pe care le pot avea aceste elemente (fiecare om e unic) putem totuşi fixa câteva repere sau borne, pe drumul nostru zilnic către încrederea de sine.

Repere

Punctele tari ale fiecăruia dintre noi reprezintă cea mai solidă ancoră. Îi spun ancoră pentru că punctele tari sunt ale noastre, sunt pe dinăuntru şi merg cu noi oriunde ne ducem. Le ţinem la purtător. Punctele tari sunt atuurile pe care le avem, aptitudinile (teoretice şi practice) pe care le stăpânim foarte bine, valorile în care credem şi conform cărora ne ducem sau dorim să ne ducem traiul. Reprezintă principii, repere, experienţă de viaţă, educaţie, lista e deschisă, adăugaţi fiecare ceea ce vi se potriveşte….

Scopul ales (pentru unii e menirea vieţii lor, pentru alţii e doar un prim vis, obiectiv) este la fel o ancoră solidă doar că e plasată oarecum în viitor. Îi spun tot ancoră pentru că ăsta e rostul lui, să ne ţină fixaţi în dorinţa de a-l împlini (îndeplini).

Voinţa de a face lucrurile să se întâmple, sau altfel spus de a acţiona. Acest reper este o maşină care ne duce pe drumul ales de noi, către scopul ales de noi. În funcţie de punctele tari pe care le avem în dotare călătoria va fi mai zdruncinată sau mai lină, însă cert vom călători către destinaţia visată.

Las din nou deschisă lista de repere…pentru ca voi să vedeţi în asta provocarea de a găsi alte elemente, din perspectiva voastră personală.

Concluzii

În concluzie dacă ştiţi care vă sunt puterile, care este destinaţia şi aveţi cu ce să călătoriţi, porniţi degrabă la drum. Odată ajunşi la capăt veţi fi înţeles mai multe despre voi înşivă şi încrederea în voi va fi mai solidă. Veţi merita atunci să vă sărbatoriţi!

Iar dacă nu ştiţi încă care vă sunt punctele tari, căutaţi-le sau formaţi-le, diversificaţi-le. Dacă le aveţi dar nu v-aţi stabilit încă nici un obiectiv, porniţi acum să vă construiţi viitorul, căci timpul trece… Iar dacă le aveţi pe primele două: puteri şi scop atunci înţelegeţi degrabă că maşina cu care veţi călători se alimentează cu un combustibil special, o formă de energie particulară care se numeşte voinţă. Alimentaţi şi porniţi la drum.

Drum bun, pe drumul vostru către voi înşivă!

Încrederea în voi o veţi clădi cu fiecare pas făcut temeinic, la fiecare km parcurs cu disciplină, cu fiecare rezultat bun obţinut, cât de mic ar fi el. Iar dacă simţiţi că nu reuşiţi singuri, cereţi sprijin! Nu e nimic anormal în asta. Până una alta aştept în comentarii la acest articol completările voastre la listele deschise mai sus.

Standard
Coaching

O altă cauză poate fi perfecționismul

perfectionism_by_phreshsoldier-d34xfip

Perfecționismul poate fi o altă cauză a fenomenului de autosabotare, inimi-albastre2.pngprin care mulți dintre noi ne stresăm dincolo de limita practică și de utilitate, a lucrurilor. Mă refer la acea dorință care ne obligă continuu să fim perfecți, pentru că așa am învățat noi că trebuie, că e bine, că dă bine, etc. Chestia în sine, de a dori să corectezi ce nu merge, de a observa, de a fi atent, de a te îmbunătăți continuu este de toată lauda însă baiul apare atunci când se practică în exces, se face abuz si devine o sursă de stress.

O altă fațetă a perfecționismului este privirea super critică pe care o avem asupra noastră înșine. Cu această abordare suntem veșnic nemulțumiți, de noi înșine și de  ceilalți. Am auzit de multe ori oameni spunând că nimic nu e cum trebuie în viața lor, nimic nu se leagă, totul e greșit, toți sunt proști și egoiști, it/s a total mess! De aici, de la acest mod de gândire și până la dezamăgiri, deziluzii, depresii mai e doar un mic pas.

A fi mereu între extreme cu emoțiile și cu gândurile, trăirile poate fi obositor și nesănătos. La urma urmei viața în sine nu e perfectă, dar este minunată atunci când știi să te bucuri de ea.

Dar cum să învățăm să ne bucurăm de viață?

Din perspectiva coaching-ului (și nu numai) ajungem să ne bucurăm de viață doar atunci când trăim echilibrat, împlinindu-ne. Trăind în acord cu valorile noastre, principii, credințe interioare, etc. Uite așa ajungem cu discuția la obiective și felul în care ar trebui să le privim. Avem nevoie să trăim în armonie cu noi înșine și cu cei dragi.

Există un instrument numit roata vieții, care arată foarte precis cum se împarte viața noastră între cele 8 mari domenii : sănătate, carieră, bani, casă, dragoste, familie,  prieteni, spiritualitate. Cu ce ne ajută această diagramă? Ne arată unde e de lucru pentru redistribuire și echilibrare, pentru a duce armonie. Odată ce știm cum stăm și unde dorim să ajungem, ne alegem un coach bun și pornim la treabă.

Fixăm obiective, fezabile, măsurabile, fixăm o limită de timp și niște indicatori care să ajute la verificarea îndeplinirii. Cum se fac toate astea? În timpului unui program de coaching la finele căruia vom găsi calea către armonie, propria noastră cale, dincolo de perfecționism și autosabotare.

 

Standard