E timpul să ne vedem iar

Porția de Coaching îmi tot șoptește de la o vreme că e timpul să pornim la lucru iar. A venit timpul să ne vedem din nou! Centrul de Afaceri Dunărea ne oferă locul potrivit în Sala Viena, sâmbătă 26 noiembrie în intervalul orar 11,00 -13,00.

Formatul întâlnirii este tip atelier în care vom purta discuții interactive pe tema Am dreptul să fiu diferit? Grupul țintă este format din tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani.

Fiind trainer certificat în metoda Points of You voi utiliza instrumentele profesioniste  The Coaching Game si Punctum.

Înscrierile se fac la telefon 0723520448, participarea înseamnă 10 lei/persoană care se achită la sală.

Oamenii dificili – atelier Porția de Coaching 17 februarie 2016

Știu că toți vă confruntați cu ei, îi întâlniți la tot pasul, vă sunt colegi la serviciu, vecini, rude, …apropiate chiar, cu toții ați simțit că vă fac viața un calvar, uneori… Cu alte cuvinte sunt o certitudine pentru că există în viața noastră, a tuturor și pentru că…suntem și noi dificili la rândul nostru. Hei, chiar credeți că voi nu sunteți așa?! Poate tocmai din acest motiv este util să discutăm despre situații, relații, conversații dificile…

Cum trăim cu oamenii dificili? Cum îi abordăm? Cum îi înțelegem? Putem (vrem) să facem asta? Cum îi ajutăm să devină mai agreabili? …adăugați voi alte întrebări sau mai bine notați-le pe un petec de hârtie ( sau în smartphoane…hihi) și veniți cu ele la atelier.

Unde? Când?

La Porția de Coaching din data de 17 februarie 2016 între orele 18,00 și 20,00 în sala de conferințe de la Clubul Sidex – Arcelor Mittal din Str.Regiment 11 Siret. Acolo vom intra împreună în această tematică complicată, care ne dă mult de furcă în fiecare zi. Vom vorbi concret și vom găsi câteva soluții practice. În plus ne vom și amuza, așa că vino cu un prieten!

Cum îţi clădeşti încrederea?

invingatorCu grijă! Chiar dacă sună ca în bancurile seci, este cel mai adecvat răspuns. Chestiunea încrederii în propriile forţe apare în minte sub diferite forme: cum să reuşesc asta, cum arată un om care are încredere în el, ce spune ce face, cum să îmi menţin încrederea, ce să fac ca să-l domin pe oponentul meu? Pentru mulţi oameni devin chinuitoare toate aceste întrebări, atâta timp cât se concentrează pe problema în sine – lipsa de încredere (şi de rezultate) şi nu pe rezolvarea ei.

Concret

Într-o asemena situaţie, în care lăsăm mintea să cantoneze în ceaţa îngrijorării, gândurile gravitează constant împrejurul ideii de lipsă de încredere în sine. Cu alte cuvinte mintea este ocupată tot timpul cu asta, cu gânduri care nu ajută, deoarece întreţin starea de demotivare şi drept urmare firească acţiunile (rezultatele lor de fapt) rămân mediocre. Cum ar putea să conducă la succes o gândire mediocră?! Întrebarea este retorică, evident. Mai mult decât atât continuă dialogul interior cu îndemnuri de genul: Trebuie să fac ceva cu chestia asta, ar fi cazul să…, iar n-am fost în stare să fac … Exprimările de acest gen chiar dacă nu par să fie negative, au un efect rapid de creştere a nemulţumirii.

Cine face toate astea?

Atâta timp cât nu vei da cu onestitate răspunsul la această întrebare, nu vei deschide calea către schimbarea în bine. Dacă eşti într-o asemena dilemă (aparentă) de a fi preocupat de creşterea încrederii dar de a ajunge totuşi să (îţi) faci mai rău înseamnă că a venit timpul.

Este momentul să

te cunoşti, să îţi acorzi atenţie în mod conştient pentru a descoperi cine eşti, ce ştii să faci bine, ce îţi place cel mai mult dintre toate activităţile tale, din ce ai putea să îţi faci o carieră sau măcar să începi, ce vrei de fapt de la tine şi de la viaţa ta. Pentru fiecare om răspunsurile diferă, în funcţie de vârstă, de mediul în care trăieşte şi care îl condiţionează social.

În concluzie

Încrederea este o lucrare care se pregăteşte prin stabilirea unor obiective. Cum ştim dacă le-am atins? Păi le atribuim nişte indicatori de măsurare adică rezultate. Buun…Continuăm să lucrăm la fundaţie, ne propunem alte rezultate şi muncim ca să le obţinem. Apoi ne clădim încrederea cu fiecare reuşită, o facem să crească prin repetare, o consolidăm cu fiecare acţiune finalizată cu succes. Treptat încrederea în sine devine o resursă esenţială de sprijin. Şi nu doar pentru persoana în cauză cât şi pentru cei apropiaţi.

Cum aşa?

Vă invit pe voi să continuaţi această idee ……………………………………………………..

 

Porţia de luni 16 iunie 2014

imagesCAKKWZ2FLuni 16 iunie 2014 voi susţine următorul atelier din programul Porţia de Coaching. Aşa am anunţat şi prin intermediul articolului Porţia de Coaching împlineşte 1 an. Preiau şi vă aduc întrebări, le sucim pe toate feţele, ne antrenăm ca să le facem faţă!

Unde?

La Yoobi între orele 18,00-20,00 cu voie bună ca să meargă treaba.

De ce?

Ca să atacăm o altă temă care vă dă de furcă zilnic, la serviciu şi acasă:  teama de întrebări, teama de a le adresa altora chiar dacă vă macină curiozitatea, teama de nu fi luaţi la întrebări de alţii.

Ce aflăm?

Cum (să) reacţionăm la întrebări, ce este dincolo de ele, au vreun rost, duc la ceva bun?…Daţi frâu liber şi pregătiţi-vă întrebările. Voi răspunde la cât de multe voi putea. DAR voi pune şi eu întrebările mele, că doar ştiţi ce fac la atelier: Coaching şi Comunicare.

 

Reach the stars and unleash the inner potential

Reaching_For_The_Stars_by_kaotickellAtinge stelele şi eliberează-ţi potenţialul! Foloseşte-ţi puterile tale interioare pentru a ajunge la stele! Accesează-ţi potenţialul pentru a te duce către stele! Oricare dintre aceste traduceri (şi cred că aş mai putea găsi/adapta şi altele) ale titlului ad-hoc dat articolului de azi, vrea de fapt să vă capteze interesul pentru seria de  prelegeri scurte (de cca. 30 de minute) pe care le voi susţine într-o companie onorantă, la conferinţa Imagine Leadership organizată de AIESEC Galaţi. Iată detaliile participării mele ca invitat: *loc de desfăşurare Clubul Arcelor Mittal Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi; *dată: 20.02.2014 voi deschide cea de-a doua secţiune intitulată Reaching for the stars, începând cu ora 12,30 iar în ziua următoare pe 21.02.2014 voi deschide cea de-a treia secţiune intitulată Unleashing your inner potential, începând cu ora 15,00.

Judecând după complexitatea temei generale a conferinţei Imagine Leadership la care adaug nuanţele de mister şi de pragmatism ale secţiunilor la care am fost invitată să vorbesc, am deja emoţii…creatoare. Lucrurile despre care voi vorbi sunt cât se poate de reale prin urmare posibile şi necesare, mai ales pentru cei cu stofă de conducător. Ce fel de stofă, ce fel de conducător? Afăm mai multe împreună la conferinţă, unde vă invit cu drag să îmi fiţi alături. Privirile voastre îmi dau curaj şi energie, mă inspiră şi mă motivează, la fel ca şi entuziasmul tinerilor, ambiţioşilor organizatori membrii AIESEC Galaţi.

TCC – temperament, comportament, comunicare

inimi-albastre.pngsigla RTCu ce vâslim în oceanul de relaţii în care navigăm? Care e barca, cârma şi care sunt vâslele? Altfel spus ce fel comunicăm şi ce spune asta despre noi? Este tema pe care o voi aborda la atelierul Porţia de Coaching din 18 februarie 2014, în care voi vorbi despre legătura dintre temperament şi comunicare. Dacă nu ştiţi ce tip de temperament aveţi şi cum ajută asta sau încurcă relaţiile cu cei din jur, vă puteţi găsi răspunsuri. Dacă ştiţi deja din ce categorie faceţi parte veţi afla că lucrurile sunt foarte nuanţate în funcţie de contextul în care reacţionaţi. Chestie de care se leagă comportamentul. Păi parcă era vorba despre temperament…de unde a apărut şi comporatamentul? Veţi vedea că legătura dintre comunicare, comportament şi temperament nu este deloc întâmplătoare.

Pentru o lărgire a contextului în care voi plasa atelierul de marţi 18 februarie 2014, vă invit să daţi click pe articolele mele : Comunicarea între şabloane şi generalităţi şi Barca fără vâsle, de unde veţi afla de ce nu reuşim uneori să comunicăm sau de ce nu ne mulţumeşte o anume conversaţie. Ar putea să vă placă şi alte articole mai vechi, cum ar fi: Nevoia de comunicare şi Exprimarea între necesitate şi incapacitate.

Vă aştept la Yoobi (iubi) marţi 18.02.2014 ora 18,00 ca să servim împreună o Porţie de Coaching despre TCC (tisisi) – temperament, comportament, comunicare.

 

Barca fără vâsle

ocean_sigla-RT.pngDe ce nu comunic la fel de uşor cu toată lumea? De ce cu anumiţi oameni nu pot comunica deloc? Sunt întrebări care în urmă cu mulţi ani, îmi apăreau frecvent în minte, după ce repurtam eşecuri în încercările mele de a comunica, nu doar de a face schimb de vorbe, cu anumiţi oameni. Mi se mai întâmplă şi acum. Probabil că de aici deriva problema mea de atunci, din dorinţa (care am descoperit ulterior că este o necesitate umană, ştiţi voi de la Abraham Maslow citire) de a comunica cu semenii. Sunt convinsă că şi voi vă confruntaţi cu întrebările astea. Tema este actuală şi complexă, datorită dinamicii şi complexităţii vieţii noastre. De aceea merită în opinia mea, să ţină afişul la următoarea Porţie de Coaching. Argumentul meu de bază este că: în lumea în care trăim comunicarea este liantul oricărei relaţii – de familie, de muncă, de prietenie, de parteneriat, etc.

Întâmplător (sau nu) am participat la multe cursuri de comunicare, fiind o cerinţă de serviciu pe care am îndeplinit-o în mod ordonat, disciplinat. După primele două, s-a transformat într-o plăcere ba chiar o pasiune, asta după ce am înţeles că, prin intermediul acelor instruiri, specializări şi perfecţionări, am avut acces în culisele spectacolului numit comunicare ( dar şi dezvoltare personală). Credeţi sau nu, există o întreagă lume de studiu, înţelegere şi practică în spatele cortinei, care face posibilă pentru fiecare dintre noi premiera spectacolului : Arta de a comunica „uşor” cu toată lumea.

Redau un citat dintr-un articol descoperit astăzi : „O conversaţie bine structurată şi matură se distinge prin complexitatea şi bogăţia ei. Ea integrează toată fiinţa umană, cu calităţile şi carenţele personale, cu deprinderile bune sau rele ale fiecărui individ. Astfel, pentru o analiză serioasă a modului în care reuşim să dialogăm cu cineva, trebuie să ţinem cont în primul rând de temperamentul şi caracterul nostru, precum şi de cele ale interlocutorului. În felul acesta vom putea constata că întâlnim persoane care se înţeleg de la prima privire, dar şi situaţii în care unii nu pot găsi un climat propice unui dialog deschis şi sincer nici după luni de cunoaştere.”

Am ridicat puţin cortina ca să priviţi în spatele „banalei” conversaţii. Acum probabil că înţelegeţi mai multe despre de ce-urile comunicării. Nu e simplu dar nici complicat. Aş zice că e normal şi merită tot efortul, pentru că fără comunicare ne izolăm, rămânem într-o barcă fără vâsle, în mijlocului unui ocean informaţional şi relaţional. Pentru că asta e viaţa noastră de acum, fie că ne place să o recunoştem sau nu!

Şi când spun comunicare mă refer la mult mai mult decât un schimb de vorbe…

 

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Am atâtea poduri de construit…

pod curcubeuAşa i-a răspuns tâmplarul din poveste (aceea cu care am încheiat aseară Porţia de coaching) fratelui cel mare, când a fost rugat să nu plece, să mai rămână ca să repare prin gospodărie una alta…Cred că avem cu toţii multă treabă de făcut, aşa ca în povestea  cu fraţii certaţi. În loc să ridicăm garduri înalte, care să ţină în afara vederii noastre, situaţiile neplăcute în care am intrat cu voie sau fără voie, am putea construi poduri pentru rezolvări. Ştiu, ştiţi că este ceva complicat, care se face cu multă răbdare, efort, drag de oameni. Dar gândiţi-vă ce merită mai mult? Să te înconjori rapid, de garduri, până când te închizi, te izolezi, sau să construieşti, să deschizi o cale?! Răspunsul la această întrebare e diferit de la om la om, de la situaţie la situaţie, de la moment la moment.

Există întrebări care determină un proces de căutare a răspunsului, care ne transformă; nu răspunsul aflat cât căutarea lui. Cel mai frumos este că aceste întrebări au ecou, căutarea se multiplică, se ramifică şi poate conduce la mai multe soluţii de rezolvare. În coaching le spunem întrebări puternice; deloc întâmplător.

Tot ce construim cu valorile personale, rezistă. De ce? Pentru că ele sunt cele mai trainice materiale de construcţie pe care le are un om la dispoziţie, chiar dacă uneori nu ştie sau nu este conştient de acest lucru. Mi-am dorit ca aseară să fi ridicat cât de puţin colţul perdelei care acoperă valorile personale, adică tot ce e mai bun în voi. Dacă am reuşit sau dacă nu, spuneţi-mi prin comentarii. Le aştept cu interes şi vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine, la atelierul de aseară!

2014 Pornim practica de coaching

hora 2014La finele anului trecut am luat iniţiativa de a organiza la Galaţi, împreună cu Silvia Mircioi, prima întâlnire dedicată celor care profesează coaching-ul sau sunt studenţi la un program de formare/specializare în coaching. Întâlnirea a avut loc pe data de 15 decembrie la Blue Aqua şi a însemnat întâlnirea cu Gabriel Radu, coach gălăţean pe care l-am cunoscut cu acea ocazie. Am povestit despre experienţa plăcută şi foarte utilă pentru noi, în articolul Coach in action.   Pentru prima noastră întâlnire, au existat mai multe intenţii de participare decât s-au concretizat, dar era cumva de aşteptat fiind luna decembrie, o lună prin definiţie plină de evenimente şi de sărbători. Iată de ce sugerez ca mod de organizare să stabilim împreună, o zi în prima decadă a fiecărei luni, pentru a face coaching în practică. De exemplu pentru luna februarie propunerea mea este pentru marti 4 sau miercuri 5 februarie, de la ora 18,00 la ora 20,00 în cafeneaua de la Monarch. Dacă aveţi alte sugestii pentru dată, oră şi un loc de desfăşurare, cu ambient plăcut şi liniştit, vă rog să le lăsaţi aici pe blog, ca să le pot centraliza uşor. Termen limită pentru centralizarea opiniilor vineri 24.01.2014 astfel încât sâmbătă 25.01.2014 să anunţăm evenimentul.

Vă mulţumesc anticipat pentru implicare şi abia aştept să pornim lucrul, avem multe de făcut!