Schimbul de cuvinte

schimb de cuvinteMultă lume asociază comunicarea cu schimbul de cuvinte. Cineva spune două trei fraze şi dacă are norocul să aibă un interlocutor politicos, chiar reuşeşte să le ducă la capăt. După care celălalt spune două trei fraze. Are loc evident un schimb de vorbe şi poate şi de informaţii.

Dar aste e comunicare?!

În opinia mea nu este şi pentru că văd asta în fiecare zi, la tot pasul, vă spun sincer că mă întristează. Răceala, distanţa, nepăsarea, lipsa de căldură din conversaţiile pe care le purtăm unii cu ceilalţi, ne duce într-un loc/stare de spirit, unde se trăieşte urât. Nu spun acum să ne punem sufletul pe tavă în conversaţia cu orice necunoscut. Chiar nu e cazul de aşa ceva dar vreau să spun că am putea însufleţi discuţiile dintre noi cu acel factor care ne umanizează – emoţiile şi bucuria de a avea în faţă o altă fiinţă umană, cu al cărui univers interior am putea avea ceva în comun dar… ne e teamă să începem cunoaşterea.

Pledoarie pentru re-umanizare

Voi face mereu pledoarie pentru comunicare şi pentru dreptul nostru de a fi priviţi şi primiţi cu încredere, într-o discuţie, într-o conversaţie. Teama guvernează şi impune multora un zâmbet de complezenţă şi o conversaţie de formă. Frica de a nu mai fi dezamăgiţi încă o dată, îi duce pe mulţi oameni la atitudinea de a respinge din start orice situaţie/persoană nouă, care nu-i aşa, are un mare potenţial de fi dezamăgitoare, pentru simplul motiv că s-a mai întâmplat şi altă dată, cu altcineva. Cât de mult ne umanizează asta?

Tocmai asta e!

Situaţia neplăcută s-a petrecut în alt context, cu o altă persoană. De ce să o asociem cu toţi oamenii, cu toate situaţiile care se vor ivi?! De ce să excludem astfel multe alte posibilităţi care EXISTĂ între cele două extreme: dezamăgirea din trecut şi respingerea oricărei situaţii, persoane, relaţii noi. Unde ne duce asta? Către împlinire şi fericire în nici un caz! Oare de ce doar oamenilor li s-a dat raţiune şi vorbire?!

Dincolo de cazurile în care comunicarea între două persoane nu poate avea loc din motive întemeiate (medicale sau de orice altă natură) rămân totuşi multe posibilităţi pentru noi, de a pune în spatele cuvintelor pe care ni le adresăm unii celorlalţi: însufleţire, căldură, politeţe, respect, admiraţie, curiozitate, preţuire, emoţie, bucurie, dorinţă de a învăţa din experienţa celuilalt, dorinţă de a fi util, plăcerea de a conversa cu un om deosebit (orice om are ceva-ul lui), etc… Doar aşa felul în care ne privim şi ne acceptăm ca semeni, va deveni unul sănătos, mulţumitor pentru toate părţile implicate. Doar aşa vom simţi că aparţinem unui grup, unei familii, unui colectiv. Altminteri putem continua să facem doar schimb de cuvinte, ştim deja cu toţii cum stau lucrurile pe calea asta… Şi atunci ce facem?

 

 

Ne vedem azi?

Ne vedem azi la Yoobi între orele 18,00- 20,00 pentru o Porţie de Coaching dedicată întrebărilor. Scopul meu este să intrăm puţin în spatele mecanismului unei întrebări, pentru a-l explica. Dorinţa mea este să înţelegem rostul întrebărilor şi tehnica lor de adresare, pentru că este un lucru folositor oricui, în viaţa sa personală şi profesională. Asta ne va ajuta să nu ne mai temem de ele şi să învăţăm să le utilizăm eficient. Întrebările pot fi adresate fără a stânjeni şi pot induce celui întrebat, starea necesară unei schimbări în bine.

Cum aşa?

Vedem împreună diseară! Vă aştept cu drag.

Porţia de luni 16 iunie 2014

imagesCAKKWZ2FLuni 16 iunie 2014 voi susţine următorul atelier din programul Porţia de Coaching. Aşa am anunţat şi prin intermediul articolului Porţia de Coaching împlineşte 1 an. Preiau şi vă aduc întrebări, le sucim pe toate feţele, ne antrenăm ca să le facem faţă!

Unde?

La Yoobi între orele 18,00-20,00 cu voie bună ca să meargă treaba.

De ce?

Ca să atacăm o altă temă care vă dă de furcă zilnic, la serviciu şi acasă:  teama de întrebări, teama de a le adresa altora chiar dacă vă macină curiozitatea, teama de nu fi luaţi la întrebări de alţii.

Ce aflăm?

Cum (să) reacţionăm la întrebări, ce este dincolo de ele, au vreun rost, duc la ceva bun?…Daţi frâu liber şi pregătiţi-vă întrebările. Voi răspunde la cât de multe voi putea. DAR voi pune şi eu întrebările mele, că doar ştiţi ce fac la atelier: Coaching şi Comunicare.

 

Schimbarea e la modă?!

sigla-RT.pngchangeMi se pare mie sau în ultima vreme este la modă să vorbim despre schimbare?! Dacă nu aş fi coach, dacă nu aş opera continuu cu acest concept numit schimbare poate că mi-ar fi mai greu să accept schimbarea ca pe o soluţie în sine. Cunosc oameni pe care schimbarea îi sperie. Doar cât aud cuvântul acesta şi li se schimbă expresia şi culoarea feţei…De ce credeţi că au această reacţie? Răspunsul este de teamă. A schimba un lucru sau o stare de lucruri înseamnă să înlocuieşti ceva ce cunoşti, ştii, ai experimentat şi deci poţi controla, cu altceva nou, necunoscut. Dacă luăm doar capetele liniei de discuţie pe care am plecat şi facem o scurtătură ajungem de la schimbare la teama de necunoscut, la teama de a nu deţine controlul.

Din experienţa mea personală am constatat că sunt puţine situaţii în care putem avea controlul asupra lucrurilor. Din observarea naturii înconjurătoare şi a societăţii, am constatat că schimbarea e ceva natural, firesc. E ca un motor de căutare al vieţii. Totul se petrece în cercuri, cicluri, bucle, spirale…cum vreţi să le spuneţi dar trec prin aceleaşi faze de început şi sfârşit, repetându-se ulterior la un alt moment în timp, cu o altă persoană, în alt loc, la un alt nivel superior sau inferior, etc. Totul e în continuă mişcare, transformare.

Şi atunci de ce să ne fie teamă de schimbare, de ce să ne opunem unor transformări care se vor petrece oricum? Lumea e în mişcare iar noi fiind o părticică din ea tot în mişcare suntem. Stropul de apă de pe lemnul care pluteşte dus la vale, tot în râu va ajunge, şi curge la vale cu râu cu tot chiar dacă i se pare că e izolat. În acest context larg, a opune rezistenţă la schimbare înseamnă un consum mare şi inutil de energie. Uneori poate lua forma unui consum dramatic de sănătate…

Şi ce putem face? Un prim pas ar putea fi schimbarea perspectivei. Din nou a apărut cuvântul magic schimbare. Vreau să spun că dacă privind o situaţie neplăcută în care ne aflăm, dintr-un punct de vedere care nu ne duce la o concluzie mulţumitoare, avem oricând opţiunea de a alege un alt unghi din care să vedem sau să facem lucrurile. De unde eram într-o situaţie neplăcută acum am ajuns în faţa unor opţiuni de rezolvare. Opţiunile înseamnă mai multe posibilităţi de dezvoltare, de eşec sau de reuşită, de progres.

Am ajuns astfel la o altă scurtătură: de la a vedea în perspectivă la opţiuni, de la schimbare am ajuns la progres. Ce firească este legătura dintre problemă (situaţie neplăcută) şi posibilăţi de rezolvare prin SCHIMBARE. Este la fel de firesc ca şi în natură.

Oamenii nu vor să comunice!

inimi-albastre1.pngOamenii nu vor să comunice! Adevărat sau fals?

Am auzit azi această părere, expusă cu convingere într-o conversaţie amicală care mi-a făcut o reală plăcere. Am zâmbit şi nu m-am exteriorizat imediat, aşteptând politicoasă ca interlocutorul meu să facă o pauză. Dar pe dinăuntru am reacţionat imediat, am spus sus şi tare (pe muţeşte) că NU, nu e aşa. În opinia mea oamenii vor să comunice, au mare nevoie de asta dar nu ştiu să o facă, nu au ocazia să o facă, le e teamă să încerce. Pornind de la această mică conversaţie de seară, mă gândesc să vă cer răspunsuri la următoarele două întrebări, prin exprimarea opiniei voastre personale şi nu printr-un răspuns de genul: în general, se pare că, se spune că…:

1. Ce crezi că îi împiedică pe oameni să comunice între ei?

2. Cum ţi-ar plăcea să aibă loc comunicarea dintre tine şi alte persoane?

Dacă aveţi alte întrebări la care să răspundem în aceeaşi tematică, scrieţi-le în comentarii la acest articol. Mulţumesc!

Din dragoste sau cu teamă?!

sigla RTAseară am avut din nou plăcerea să vă întâlnesc la Porţia de Coaching. Este cazul să le mulţumesc încă o dată celor de la cafeneaua Yoobi, pentru deschiderea lor de a găzdui astfel de evenimente, care ies din sfera obişnuită şi tulbură „zonele de confort”. Mă simt întotdeauna bine primită acolo, sunt ca acasă. Dincolo de spaţiul de lumină şi culoare, atmosfera deschisă am creat-o împreună, cei care am discutat despre viaţă, aşa ca între prieteni.

Până la urmă ceea ce am vorbit despre influenţele de tot felul, care ne bombardează, care ne conduc sau pe care le dirijăm noi, care ne complică sau ne simplifică lucrurile, este un fragment de viaţă autentică. Cu alte cuvinte vă mulţumesc celor care aţi ales voit să petreceţi 3 ore din timpul vostru liber, în compania mea şi a altor oameni pentru care dezvoltarea personală are importanţă.

Atelierul de aseară m-a umplut de energie, m-a făcut să zâmbesc în cana de cafea, amintindu-mi dimineaţă starea minunată cu care s-a încheiat seara.

În concluzie la cele povestite ieri, punctez faptul că dincolo de toate motivaţiile, în esenţă acţionăm din două mari motive: din dragoste sau de teamă.

teamaFrica îmbracă multe aspecte şi poate să fie atât de bine trucată încât să pară altceva. Aici e loc de o întreagă discuţie… Însă a gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu temeri ( de a te face de râs, de a fi pedepsit, de a fi judecat greşit, de a fi izolat de grupul de prieteni, a fi bârfit, de a fi luat de fraier, de a rămâne de căruţă, de singurătate, de a fi dezamăgit, rănit,…) înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale slabe ca om, sau pe minusurile situaţiei în care te găseşti. Cu alte cuvinte înseamnă o permanentă alimentare a fricilor, care ghiciţi ce fac? CRESC! Cât de distructivă este chestia asta?!

dragosteÎn schimb dragostea ne încarcă cu energie. A gândi, a vorbi, a acţiona, a trăi cu drag de oameni înseamnă a ţine tot timpul atenţia concentrată pe punctele tale tari ca om, pe plusurile vieţii în general. Cu alte cuvinte o permanentă alimentare a energiei pozitive, a şanselor de reuşită, a încerederii, care CREŞTE!

Trăind între oameni plătim tribut zilnic stărilor sufleteşti, percepţiilor, influenţelor. Depinde de noi să alegem o atitudine sau alta, pe plus sau pe minus în funcţie de felul în care ne poziţionăm faţă de linia de mijloc (echilibru).

Voi între ce fel de oameni vreţi să fiţi, cum vreţi să trăiţi, cu dragoste sau cu teamă?

Why harm yourself?!

atelier 4Miercuri 27 noiembrie 2013 între orele 18.00-20.00 vă invit la Yoobi pentru o Porție de Coaching. Vom vorbi despre gândurile negative pe care le avem, acțiunile la care ne conduc, efectele lor asupra vieții noastre. Voi aborda tematica autosabotării din perspectiva coaching-ului, adică vom pleca de la realitatea din prezent, vom descrie ce simțim, ce facem, ca să înțelegem ce opțiuni de rezolvare există. După care la final tragem linie și stabilim de comun acord măcar trei pași concreți de schimbare. Vă spun de pe acum că vă voi provoca la discuții, pentru că deși multe lucruri ni se potrivesc tuturor, multe alte lucruri ne diferențiază.

Ce loc mai sigur și mai eficient de a le discuta deschis, vă puteți imagina, altul decât spațiul de coaching?  Argumentele mele forte sunt instrumentele pe care le folosesc la Porția de Coaching : deschiderea, încrederea, abordarea pozitivă, încurajarea exprimării, stimularea schimbării, sprijinirea efortului de transformare, recunoașterea victoriei, consolidarea rezultatelor.  La Porția de Coaching învățăm să lăsăm deoparte critica, suspiciunea, negativismul, teama de a ne exprima opiniile, complacerea în compromis, frica de schimbare, capitularea în fața unui posibil eșec, autosabotarea. De ce să ne facem rău singuri?!

Vă invit cu drag la atelierul nr.4 al Porției de Coaching  pentru a găsi împreună cât mai multe argumente și soluții contra propriilor noastre gânduri, acțiuni, atitudini care ne fac rău.

Participarea este gratuită, dar este condiționată de bună dispoziție și energie, așa că luați-le cu voi!