Cât de deschis ești de fapt?!

Mulți dintre noi credem despre noi înșine că suntem minți deschise către nou. Asta ar include și deschiderea către schimbare, pentru că doar ea este promotorul înnoirii și este una dintre puținele certitudini ale vieții.

Să spunem că primim sau citim o informație interesantă despre felul în care ne putem adapta la stresul cotidian, la presiunile sociale care ne înconjoară, pe care nu am mai auzit-o și care ne surprinde atât de plăcut încât o analizăm și decidem să o folosim.

Cum poate fi utilizată?

O primă variantă este să o punem imediat în aplicare, lucru care implică o anumită schimbare în rutina zilnică: fie în gândire, fie în modul de a face (sau a stopa) anumite activități, fie în ambele zone. Rezultatele nu vor întârzia să apară în acest caz și astfel vom primi motivația de continua. Disciplina de a face zilnic acele noi rutine se va dobândi în timp, prin perseverență. În acel moment schimbarea va fi devenit deja palpabilă sub forma unei transformări exterioare, cu ecouri interioare.

O a doua variantă de a folosi acea informație nouă înseamnă să o stocăm pe undeva, fie scrisă pe o agendă, fie memorată în computer/telefon fie doar într-un ”sertar„ al minții, în ideea că vreodată ne va fi de folos. Amânarea folosirii echivalează cu pierderea entuziasmului aferent oricărui început. Cu alte cuvinte se va pune praful peste ea, la fel ca peste multe alte idei noi de dinante…

Tu cât de deschis ești de fapt către nou și schimbare? Care este beneficiul tău din practicarea primei variante? Dar din practicarea celei de-a doua? Și cel mai important, cum abordezi noul cu teamă sau cu interes?

 

Învăţă să ai încredere în tine!

„Fiecare om are dreptul să primească o educaţie care să-l pună în valoare!” Este viziunea, căreia i se subscrie acest demers dar şi altele care îi vor urma.

Când?

Sâmbătă 6 septembrie 2014 va avea loc primul atelier de lucru care garantează Consolidarea încrederii de sine!

Pentru cine?

Acest seminar este destinat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani (fără a fi exclusivist), care au nevoie să înveţe cum să devină încrezători în propriile forţe.

Vom lucra împreună la înţelegerea, construirea şi consolidarea imaginii şi a stimei de sine, utilizând un sistem practic şi flexibil de instruire, bazat pe nevoile voastre reale, cu scopul de a vă pune în valoare propriul potenţial. Vă veţi cunoaşte mai bine mecanismele neîncrederii şi veţi învăţa cum să le transformaţi în instrumente pentru ascensiune. Cum veţi realiza acest lucru? Cu propriile metode, în termenii pe care veţi dori să îi alegeţi, astfel încât să vă fie imediat de folos. Veţi învăţa să construiţi propriul plan de acţiune pentru a vă păstra pe termen lung încrederea dobândită.

Unde?

Restaurantul Monarch din Galaţi, ne va găzdui într-o ambianţă rafinată, pe parcursul a 6 ore între 9,30 – 17,30. În acest răstimp pe lângă cele patru module de curs, vom avea 2 pauze de cafea şi una de prânz. La finele seminarului, doritorii vor putea continua să socializeze în cafeneaua restaurantului sau pe terasă, la alegere.

Cu cine?

Nicoleta Doina RADU adică eu, voi fi trainerul vostru şi voi fi asistată de colegii mei Cătălin Burduşa şi Ionuţ Suvăilă, împreună fiind organizatorii acestui atelier. Ţineţi aproape vă pregătim surprize frumoase, acesta e doar începutul!

Investiţia ta

Rezervarea unui loc la primul atelier de lucru care garantează consolidarea încrederii de sine, se asigură prin plata sumei de 147 de lei. Pentru detalii sunati la 0754231058.

Reprezintă o investiţie în propria voastră persoană, cu ajutorul căreia veţi obţine ceva nepreţuit : încrederea de a porni la drum în viaţă, alături de cea mai de nădejde persoană: voi înşivă.

 

 

Ascultarea de nivel 3

IMG_0506sigla-RT.pngDacă am vorbit în articolul precedent despre ascultarea de nivel 1 şi 2 am să abordez acum al 3-lea nivel al felului în care putem să ascultăm o persoană, atunci când ne vorbeşte. În plus faţă de primele două niveluri, descrise în articolul intitulat Ascultare şi puţin sufletde data asta în sarcina ascultătorului intră şi observarea limbajului non-verbal al interlocutorului său. Bineînţeles că nu mă refer doar la o simplă observare a limbajului trupului celuilalt ci şi la corelarea tuturor informaţiilor care apar în acest context lărgit. Atunci când facem ascultare de nivel 3 gestionăm simultan informaţii despre ceea ce spune, cum o face dar şi despre ceea ce e dincolo de cuvinte. Ne conectăm la undele pe care le emite vorbitorul şi îl ascultăm cu inima nu cu mintea.

Pare greu să fii atent la atâtea elemente în acelaşi timp, să nu reacţionezi personal la ceea ce auzi, să laşi la o parte propriile gânduri ca să faci loc stărilor, emoţiilor, gândurilor altcuiva, dar cu răbdare, drag de oameni şi multă practică merge. Pentru un coach, ascultarea de nivel 2 şi 3 sunt cele mai bune modalităţi în care îşi poate asculta clientul deoarece doar aşa are acces la potenţialul conversaţiei respective. Măiestria coach-ului implică pe lângă tehnica de ascultare, intuiţie şi mult suflet, cu ajutorul cărora găseşte cele mai bune întrebări, pentru clientul său. Întrebările bune sau aşa zise puternice, sunt acele întrebări care îl provoacă pe client să acceseze cât mai multe şi cât mai diverse resurse interioare. Cu alte cuvinte în procesul de a găsi şi de a formula răspunsul la întrebarea primită, clientul îşi vede propriile limitări, sau poate înţelege mai multe despre el însuşi, poate păşi în afara zonei sale de confort; lucruri pe care în lipsa unor întrebări puternice, nu le face. De ce nu? Pentru că nimeni şi nimic nu îl provoacă.

Există însă oameni care explorează de unii singuri, limitele propriei lor înţelegeri, zone de confort, blocaje mentale, emoţionale etc. şi fac aşa numitul self-coaching. În literatura de specialitate se spune că acest proces auto-aplicat este dificil, însă este posibil. Iată de ce sprijinul profesionist acordat de un coach/antrenor este de necontestat pentru succesul unei transformări de durată, trainică, construită cu paşi mici dar statornici. Un client care apelează la un specialist se degrevează pur şi simplu de orice grijă, este bine primit într-un spaţiu protejat, creat special de coach astfel încât clientul se deschide şi poartă o conversaţie din care iese cu o claritate sporită a minţii şi cu determinarea de a acţiona imediat pentru binele propriu.

Iată cum am ajuns de la ascultare la rezultate şi la energia necesară acţiunii. Interesant nu-i aşa?!

Ascultare şi puţin suflet

imagesinimi-albastre3.pngCe este ascultarea activă şi la ce foloseşte? Este una dintre primele noţiuni pe care le-am studiat în cadrul pregătirii pentru a deveni coach şi de atunci, de când am aflat prima dată despre acest concept l-am inclus în practica mea curentă. Cu alte cuvinte am inclus acest instrument în folosinţa zilnică. De ce am făcut asta? Vă spun imediat şi aşa veţi înţelege singuri dacă e ceva folositor şi pentru cine.

Într-o conversaţie oarecare ce are loc între doi interlocutori, unul vorbeşte iar celălalt ascultă. În timpul discuţiei rolurile se schimbă firesc, uneori lin alteori mai brutal, în funcţie de cei doi, de tema şi miza discuţiei dar mai ales în funcţie de abilităţile de comunicare pe care le au (sau nu).

Hai să analizăm puţin. În postura de vorbitor să spunem că e mai simplu, îţi urmăreşti pur şi simplu firul gândurilor şi alegi cuvintele, frazele potrivite pentru a reda cât mai pe înţelesul celuilalt, mesajul pe care vrei să îl transmiţi. În postura de ascultător ai mai multe de făcut, cel puţin într-o conversaţie cu o persoană dragă. Iar dacă eşti coach, ascultarea este esenţială pentru toată lucrarea ce se va face în aşa zisul spaţiu de coaching, pentru transformarea clientului.

Mă explic imediat. Când asculţi pur şi simplu o poveste cel mai adesea firul spuselor te duce cu gândul la experienţele tale de acelaşi gen cu cele pe care le auzi. Sau dacă nu ai trăit ceva asemănător, gândul îţi fuge la ceea ce ai face tu în acea situaţie. Deja reacţionezi mental la ceea ce auzi. În faza asta ascultarea e de nivel 1, în care practic ascultătorul reacţionează personal la spusele vorbitorului, ba chiar îl întrerupe ( Aaa…ştii ce aş fi făcut eu în locul tău?! Păi, aş fi…) şi duce el la capăt propria poveste. Rezultatul unei conversaţii în care intervine ascultarea de nivel 1 este puţin satisfăcător pentru cel care ar fi vrut să-şi spună până la capăt istorioara.

Ascultarea poate fi dusă însă la un nivel superior, lucru care duce întreaga conversaţie pe un palier mai înalt de satisfacţie. Atunci când ascultătorul îl aude, înţelege şi îi arată vorbitorului prin limbajul non-verbal acest lucru, când el însuşi nu reacţionează la cele spuse pentru simplul fapt că e acolo pentru celălalt, ascultându-i pe deplin povestea, excluzându-se voit din „momentul” celuilalt, ei bine atunci e ascultarea de nivel 2. Vorbitorul se simte respectat, înţeles pentru că a simţit toată atenţia interlocutorului său, care nu l-a întrerupt. Satisfacţia unei asemenea convorbiri e de altă natură decât în primul caz descris. Iar dacă, la inversarea firească a rolurilor, cel care a fost ascultat şi înţeles cu respect atunci când a vorbit, arată celuilalt acelaşi nivel de ascultare şi de preţuire, cred că vă imaginaţi cât de plăcut va fi sentimentul final cu care se vor despărţi cei doi, dorindu-şi să mai stea de vorbă şi altă dată.

Coach sau nu, client de coaching sau nu, toţi avem dreptul şi obligaţia să învăţăm să vorbim unii cu alţii în condiţiile cele mai satisfăcătoare. Şi ca să reuşim avem de învăţat şi de practicat ascultarea. În opinia mea doar printr-o comunicare eficientă relaţiile dintre noi au o şansă de fie de calitate! Şi ar mai fi ceva, pe lângă ascultare, un ingredient special…puţin suflet!

Faceţi conexiunile

imaginesigla RT2cJoi şi vineri am participat cu mare drag la conferinţa Imagine Leadership, pe care au organizat-o cu mult talent, dăruire şi muncă tinerii din AIESEC Galaţi. Cei care aţi fost acolo ştiţi despre ce vorbesc. Joi am prezentat tema Inspiră, convinge, acţionează şi v-am vorbit despre felul în care înţeleg eu chestia asta poetică de a ajunge la stele, în contextul asumării unui rol de leader faţă de propria persoană sau faţă de alţii. Ieri, vineri am prezentat 6 provocări prin care oricine îşi poate găsi un răspuns onest, în urma introspecţiei, la întrebarea Cum să descopăr ce e mai bun în mine? Am plecat cu părerea de rău că s-a terminat însă cu bucuria că s-a întâmplat. Ce anume? Întâlnirea mea cu viitorul, cu tinereţea, cu setea de cunoaştere. Pentru mine asta sunteţi voi, toţi cei care aţi fost în publicul de la conferinţa Imagine Leadership. Doar văzându-vă m-am simţit mai bine, viitorul meu arată bine! Fotografiile de la conferinţă sunt aici.

Am avut emoţii (fireşti zic eu) pentru că am vorbit în faţa a 120 de tinere şi tineri frumoşi, inteligenţi, instruiţi şi interesaţi de dezvoltare personală. Mi-a fost foarte clar că am în faţă o generaţie care vrea să ştie cum, de ce, încotro şi când pot accede la o viaţă împlinită. La propria lor viaţă împlinită. Pentru faptul că vă interesează toate aceste lucruri, pentru faptul că aţi ales să fiţi acolo şi nu în alt loc, vă mulţumesc şi vă transmit pe această cale respectul meu.

Profit de acest articol să punctez ceva ce probabil aseară am uitat, deşi îmi propusesem să vă spun chiar de la începutul intervenţiei mele, în priză directă.

Din maratonul de senzaţii şi de informaţii la care aţi fost supuşi şi aţi participat activ în cele două zile ale conferinţei, luaţi doar ceea ce vă interesează, ce vi se potriveşte. Important este nu să acumulaţi totul, la viteză maximă, la capacitate de stocare maximă. Din punctul meu de vedere este important să faceţi conexiunile între ce aţi auzit, aţi înţeles, aţi simţit la conferinţă şi restul de informaţii pe care le aveaţi deja. Prin asta veţi reuşi să faceţi o diferenţă esenţială între două mari valori umane, care par să fie una şi aceeaşi dar nu sunt : a învăţa şi a cunoaşte! Fiţi atenţi la ce vi se întâmplă, atenţi pe dinăuntru mai ales şi vă veţi cunoaşte pe voi înşivă. Sunteţi un univers întreg şi despre acele stele vă spuneam joi la finele prezentării mele, că vă doresc să le atingeţi cel puţin o dată pe an, în fiecare an al vieţii voastre. Când reuşim să facem asta, să atingem stelele universului interior, să înţelegem din ce valori suntem clădiţi şi cu ce valori operăm, atunci putem ieşi din zona de confort, putem accesa alte valori, construi alte ţeluri. Apoi putem atinge şi stelele de pe cerul din afara noastră, pentru că ne-am eliberat de teamă, de blocaje, avem acces la potenţialul nostru maxim pe care îl şi folosim. Asta ne dă energie, asta ne motivează să continuăm.

Aveţi puţină răbdare, să se decanteze toate lucrurile simţite şi aflate la conferinţă. După ce se vor fi aşezat, veţi fi uimiţi ce chestii faine vor răsări în mintea şi în sufletul vostru. Închei prin a repeta ultima mea provocare de aseară, pentru voi:

Orele, zilele trec oricum, fă-le importante pentru tine, începe ACUM!

Aş fi vrut să auzim aceste acorduri ieri bubuind în boxele alea mari şi să înţelegem împreună mesajul piesei You”re the voice a lui John Farhnam.

 

 

Reach the stars and unleash the inner potential

Reaching_For_The_Stars_by_kaotickellAtinge stelele şi eliberează-ţi potenţialul! Foloseşte-ţi puterile tale interioare pentru a ajunge la stele! Accesează-ţi potenţialul pentru a te duce către stele! Oricare dintre aceste traduceri (şi cred că aş mai putea găsi/adapta şi altele) ale titlului ad-hoc dat articolului de azi, vrea de fapt să vă capteze interesul pentru seria de  prelegeri scurte (de cca. 30 de minute) pe care le voi susţine într-o companie onorantă, la conferinţa Imagine Leadership organizată de AIESEC Galaţi. Iată detaliile participării mele ca invitat: *loc de desfăşurare Clubul Arcelor Mittal Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi; *dată: 20.02.2014 voi deschide cea de-a doua secţiune intitulată Reaching for the stars, începând cu ora 12,30 iar în ziua următoare pe 21.02.2014 voi deschide cea de-a treia secţiune intitulată Unleashing your inner potential, începând cu ora 15,00.

Judecând după complexitatea temei generale a conferinţei Imagine Leadership la care adaug nuanţele de mister şi de pragmatism ale secţiunilor la care am fost invitată să vorbesc, am deja emoţii…creatoare. Lucrurile despre care voi vorbi sunt cât se poate de reale prin urmare posibile şi necesare, mai ales pentru cei cu stofă de conducător. Ce fel de stofă, ce fel de conducător? Afăm mai multe împreună la conferinţă, unde vă invit cu drag să îmi fiţi alături. Privirile voastre îmi dau curaj şi energie, mă inspiră şi mă motivează, la fel ca şi entuziasmul tinerilor, ambiţioşilor organizatori membrii AIESEC Galaţi.

15 februarie 2014 – Practică de coaching Galaţi Brăila

15 febr2014Sâmbătă 15 februarie între orele 11,00-13,00 vă invit la practică de coaching.

Pentru aceia care doresc să devină profesionişti în domeniu, coaching-ul înseamnă practică, practică şi iar practică. O continuă învăţare, antrenare, şlefuire a abilităţilor de coaching, deja formate. Simpla trecere printr-un curs teoretic de formare nu ajunge. Din acest motiv antrenarea permanentă reprezintă o prioritate. Cum se poate antrena un coach, altfel decât cu alţi coachi?! Cine face această meserie sau studiază ca să devină coach, ştie bine acest lucru. Din punctul meu de vedere este de valorificat orice oportunitate de a învăţa de la oameni mai bine pregătiţi, din acelaşi domeniu. Dovada că nu sunt singura care înţelege în acest fel, este faptul că astfel de activităţi se desfăşoară de mulţi ani în Bucureşti (şi nu numai). Am participat la asemenea întâlniri în 2011 şi pot spune că experienţa acumulată acolo mi-a consolidat foarte bine noţiunile teoretice pe care le aveam de la cursul de Executive Coaching ( acreditat AoEC), absolvit în noiembrie 2010. Din păcate, o participare la un coaching în practică la Bucureşti înseamnă 2 zile în fiecare lună (una dus, alta întors), dificil din multe puncte de vedere. Iată de ce, am decis să nu mai tânjesc după ceva ce nu se întâmplă şi să trec la acţiune. Aşa am iniţiat la finele anului trecut, împreună cu Silvia Mircioi, acţiunea Coaching în practică Galaţi Brăila, cu dorinţa de a crea această oportunitate şi la noi acasă. Despre cum a fost la întâlnirea din 15 decembrie, unde ne-am adunat 3 coachi, am povestit în articolul Coach in action. Acum dorim să fim mai mulţi, de aceea şi scriu acest articol în cheie foarte explicită, cu speranţa că voi fi pe înţelesul vostru.

Pot participa coachi acreditaţi şi coachi în curs de acreditare. Costurile implică 3 ore pe lună din timpul vostru liber (1 pe drum + 2 de practică efectivă), plus un suc, o apă, o cafea, după preferinţe.

Beneficiile sunt imediate şi pe termen mediu/lung. Concret şi pragmatic vom realiza împreună : schimb de bune practici, de informaţii, de date de contact precum şi experimentarea a diferite modele de coaching. Pe termen mediu şi lung acestă activitate va închega o comunitate de coaching profesionist în zona noastră, indiferent de şcoala de coaching din care provine sau pe care o frecventează cineva în prezent.

Vom onora astfel la propiu, dincolo de nivelul declarativ des întâlnit în ultima vreme, una dintre valorile autentice ale coaching-ului, capacitatea de a realiza transformare, progres, evoluţie.

Cerinţe de la participanţi : *dorinţă de îmbunătăţire permanentă; *deschidere; *dorinţă de a învăţa din experienţa altor coachi; *disponibilitatea de împărtăşi din experienţa proprie; *voie bună, *optimism, *creativitate, *drag de oameni.

Vă rog să confirmaţi participarea voastră în comment-uri la acest articol, pentru ca în funcţie de numărul de participanţi să aleg (şi să anunţ apoi) un loc adecvat pentru întâlnirea din 15 februarie. Aştept veşti de la voi şi vă mulţumesc!

 

Puterea de a învăţa din critici

sigla RTimagineVoi vorbi la Conferinţa Imagine Leadership, organizată de AIESEC – Galaţi în perioada 20-21 februarie, la Complexul Muzeal de Ştiinţe – Grădina Botanică mai pe scurt . Le mulţumesc organizatorilor pentru invitaţia de a fi speaker, mă simt onorată!

Cred că un conducător autentic operează cu un set de valori personale, printre care există şi puterea de a învăţa din critici. De aceea voi aborda în intervenţia mea ceva din această zonă delicată. Capacitatea de a extrage din criticile (de bun simţ) pe care le primim, acele aspecte ale noastre care sunt de îmbunătăţit, ne diferenţiază ca oameni, în multe feluri. La fel cum şi capacitatea de a spune asertiv unui om, ce anume este de şlefuit la atitudinea sa. Adică postura opusă aceleia de a primi feedback. Diferenţierea asta multiplă apare ca un joc al luminii, care este aruncată pe pereţi de o suprafaţă cu faţete; sau ca un joc al umbrelor …depinde de fiecare la ce se concentreză : la lumini sau la umbre. Suprafaţa care ricoşează e orgoliul, iar faţetele sunt tot atâtea câte carate are fiecare ego în parte…Cu cât hrănim mai mult orgoliul personal cu atât şlefuim mai tare încă o faţetă. Sigur la final lucrarea arată minunat, cristalul e o operă de artă dar…cine va mai putea pătrunde prin el, până la esenţa acelui om învelit în propriul orgoliu?! Cine mai poate vedea ceva într-o oglindă care dă înapoi o imagine compusă, multiplă? Întrebarea de fapt este cine îşi doreşte să înveţe din ceea ce i se întâmplă în viaţă şi nu este doar una retorică. Leaderii în opinia mea au nevoie de acest lucru poate mai mult decât ceilalţi pentru a putea să îşi îndeplinească misiunea : de a conduce, a inspira, a motiva oamenii, de a lucra împreună cu ei.

Vorbeam mai sus despre o diferenţiere a oamenilor în funcţie de felul în care reacţionează la criticile primite. Unii înţeleg imediat iar alţii nu. Unii aleg să fructifice alţii ignoră, ba chiar o iau personal şi se supără. Iată la ce mă refer mai exact: 

Cei care înţeleg din prima au deprinderea de a-i asculta pe oameni, atunci când li se adresează. Asta pentru că ei practică nivelul al 2lea de ascultare, în care îşi concentrează atenţia pe tema discuţiei, pe ceea ce le comunică interlocutorul lor. În felul acesta discuţia rămâne la nivelul problemei semnalate prin feedback, şi este analizată doar posibilitatea de corectare a acţiunii care a fost mai puţin reuşită.

Oamenii care nu înţeleg (deocamdată) ce potenţial conţine puterea de a învăţa din criticile constructive primite, au deprinderea fie de a nu asculta deloc (cu sensul de a nu auzi) ce li se spune, sau ascultarea lor e de nivel 1. Asta înseamnă că atunci când le vorbeşte un interlocutor, atenţia lor se concentrează pe ei înşişi, nu pe tema discutată. La auzul vorbelor, reacţionează pur şi simplu personal, fără a se detaşa ca să ajungă la esenţă şi supărarea-i gata…Cu alte cuvinte au mutat problema de la tema discuţiei la persoană, a lor şi/sau a celuilalt (după cum e faţetat orgoliul…). Aşa iau naştere divergenţele, conflictele, supărările.

În concluzie rolul unei critici constructive este de semnala o acţiune care a fost făcută incorect, cu scopul ca repetarea pe viitor a aceleiaşi acţiuni să fie reuşită. În asta stă potenţialul de putere. Când ai dorinţa de a învăţa, asta e aur curat. Cineva îţi arată ce nu e ok, ce vrei mai fain de atât? Îţi arată fix ce e de îmbunătăţit, tot ce ai de făcut e să lucrezi apoi acolo, pe zona aceea.

Cine trăieşte după acest principiu înţelege potenţialul pe care îl acordă acest gen de abordare. Oglindirea în semeni ne dă recunonaştere, motivare, energia de a continua evoluţia. Cine alege să mai adauge un carat orgoliului personal, depune o muncă asiduă, care probabil îi aduce o protecţie suplimentară la încercările de a se pătrunde din exterior. Care dintre ipostaze merită consumul de muncă, de energie, în opinia voastră? Evoluţia sau şlefuirea orgoliului? Sunt curioasă ce păreri aveţi şi le aştept sub formă de comentarii la acest articol.

Am atâtea poduri de construit…

pod curcubeuAşa i-a răspuns tâmplarul din poveste (aceea cu care am încheiat aseară Porţia de coaching) fratelui cel mare, când a fost rugat să nu plece, să mai rămână ca să repare prin gospodărie una alta…Cred că avem cu toţii multă treabă de făcut, aşa ca în povestea  cu fraţii certaţi. În loc să ridicăm garduri înalte, care să ţină în afara vederii noastre, situaţiile neplăcute în care am intrat cu voie sau fără voie, am putea construi poduri pentru rezolvări. Ştiu, ştiţi că este ceva complicat, care se face cu multă răbdare, efort, drag de oameni. Dar gândiţi-vă ce merită mai mult? Să te înconjori rapid, de garduri, până când te închizi, te izolezi, sau să construieşti, să deschizi o cale?! Răspunsul la această întrebare e diferit de la om la om, de la situaţie la situaţie, de la moment la moment.

Există întrebări care determină un proces de căutare a răspunsului, care ne transformă; nu răspunsul aflat cât căutarea lui. Cel mai frumos este că aceste întrebări au ecou, căutarea se multiplică, se ramifică şi poate conduce la mai multe soluţii de rezolvare. În coaching le spunem întrebări puternice; deloc întâmplător.

Tot ce construim cu valorile personale, rezistă. De ce? Pentru că ele sunt cele mai trainice materiale de construcţie pe care le are un om la dispoziţie, chiar dacă uneori nu ştie sau nu este conştient de acest lucru. Mi-am dorit ca aseară să fi ridicat cât de puţin colţul perdelei care acoperă valorile personale, adică tot ce e mai bun în voi. Dacă am reuşit sau dacă nu, spuneţi-mi prin comentarii. Le aştept cu interes şi vă mulţumesc tuturor celor care aţi fost alături de mine, la atelierul de aseară!

Tot ce e mai bun în tine!

abstract_curcubeu_rogvaivSau Porţia de coaching dedicată valorilor şi obiectivelor. Dacă nu ştii încă ce valori te definesc şi îţi călăuzesc viaţa, dacă nu ştii încă ale cui sunt acele valori în care crezi, ale tale sau ale altcuiva, dacă ai nevoie să înţelegi ce vrei şi cum poţi să dai tot ce e mai bun în tine, vino la Porţia de Coaching din 21 ianuarie 2014. Punem întrebări, dăm răspunsuri, vorbim despre valori, ce sunt, la ce ne servesc, cum ne conduc ele viaţa şi cum ne stabilim obiectivele astfel încât să le şi realizăm.

Chiar dacă ştii despre toate astea ceva, tot e loc şi pentru tine la atelier, pentru că vei afla că lucrurile sunt într-o permanentă transformare, valorile nu sunt statice, nici obiectivele. În plus ascultând opiniile celorlalţi primeşti informaţii preţioase. Contează ce vei/vom face cu ele, cum vei/vom da apoi tot ce e mai bun în tine/noi!