V-ați simțit vreodată manipulați?

Dragos-Stoian-public-speakingÎn postura de participant la un curs sau seminar, vi s-a întâmplat să vă simțiți manipulați? Sau măcar agasați de insistența unora? Probabil că da și tot probabil este faptul că nu v-ați dat seama… Asta pentru că delimitarea între a manipula și a convinge publicul, este una fină.  Cu ceva atenție și antrenament această graniță devine detectabilă și a dobândi o asemenea abilitate, merită tot efortul, în opinia mea.

Iată un articol plin de informații utile și pertinente, scris de Dragoș Stoian și intitulat 7 moduri prin care poți fi manipulat în public și cum să te protejezi.

Mă alătur cetei de persoane care au suferit o mare dezamăgire atunci când au conștientizat faptul că au fost manipulați de oameni apropiați sau de străini, în indiferent care ipostază a vieții lor personale sau profesionale. Îmi amintesc că reacția mea imediată fost gata – până aici! după care am început să caut tehnici de combatere a manipulării.  La vremea respectivă tot ce am găsit se rezuma în esență la un singur îndemn, la fel de pertinent și astăzi: Fii prezent, fii conștient de tine și valoarea ta! Opusul îl știm deja, oamenii nehotărâți, fără opinii personale ( genul care întreabă pe alții ce anume li s-ar potrivi mai bine…) devin ușor de manevrat.

Primăvară la Porţia de Coaching

inimi-albastre1.pngAtelierul din luna martie al Porţiei de Coaching, este dedicat influenţelor pe care le simţim, le permitem şi le manifestăm la rândul nostru asupra altora. Trăim într-o lume a interferenţelor de toate felurile, în care fiecare dintre noi suntem pe rând fie popicele fie bila de bowling, şi ne influenţăm unii pe ceilalţi, rotindu-ne când într-un sens când în altul, într-un carusel de senzaţii şi implicaţii. Însă cu puţin efort lucrurile se pot relaxa, dacă învăţăm să înţelegem ce ne ajută şi ce ne complică viaţa, pentru a ne armoniza cu propriile dorinţe şi interese.

De ce cred eu că e potrivită abordarea acestei tematici? Pentru că viaţa de zi cu zi, înseamnă relaţionarea cu alţi oameni, proces în care este esenţială o comunicare de calitate iar stările emoţionale pe care le avem,  stimulează sau inhibă comunicarea. Dacă la asta adăugăm necunoaşterea regulilor simple sau ignorarea importanţei comunicării pentru calitatea vieţii profesionale şi personale, avem o imagine de ansamblu prăfuită, ca să nu spun perimată şi periculoasă. Şi cum vine primăvara, natura se înnoieşte, gospodarii primenesc câmpurile şi gospodinele primenesc gospodăriile, e timpul şi pentru noi să facem lumină în felul în care relaţionăm.

Ca de obicei vă propun lucruri aparent simple dar pe care dacă veţi alege să le duceţi dincolo de simpla informaţie auzită la atelier, veţi avea beneficii. În primul rând veţi înţelege mai uşor ce ce întâmplă şi apoi pornind de la asta puteţi construi pe teren cunoscut. Vi se pare puţin? Mie nu. Articole pregătitoare găşiţi aici şi aici, daţi câte un click şi intraţi în poveste. La următorul articol vă anunţ data, ora şi locul unde vom vorbi despre influenţe. Până atunci vă doresc mult soare!

15 februarie 2014 – Practică de coaching Galaţi Brăila

15 febr2014Sâmbătă 15 februarie între orele 11,00-13,00 vă invit la practică de coaching.

Pentru aceia care doresc să devină profesionişti în domeniu, coaching-ul înseamnă practică, practică şi iar practică. O continuă învăţare, antrenare, şlefuire a abilităţilor de coaching, deja formate. Simpla trecere printr-un curs teoretic de formare nu ajunge. Din acest motiv antrenarea permanentă reprezintă o prioritate. Cum se poate antrena un coach, altfel decât cu alţi coachi?! Cine face această meserie sau studiază ca să devină coach, ştie bine acest lucru. Din punctul meu de vedere este de valorificat orice oportunitate de a învăţa de la oameni mai bine pregătiţi, din acelaşi domeniu. Dovada că nu sunt singura care înţelege în acest fel, este faptul că astfel de activităţi se desfăşoară de mulţi ani în Bucureşti (şi nu numai). Am participat la asemenea întâlniri în 2011 şi pot spune că experienţa acumulată acolo mi-a consolidat foarte bine noţiunile teoretice pe care le aveam de la cursul de Executive Coaching ( acreditat AoEC), absolvit în noiembrie 2010. Din păcate, o participare la un coaching în practică la Bucureşti înseamnă 2 zile în fiecare lună (una dus, alta întors), dificil din multe puncte de vedere. Iată de ce, am decis să nu mai tânjesc după ceva ce nu se întâmplă şi să trec la acţiune. Aşa am iniţiat la finele anului trecut, împreună cu Silvia Mircioi, acţiunea Coaching în practică Galaţi Brăila, cu dorinţa de a crea această oportunitate şi la noi acasă. Despre cum a fost la întâlnirea din 15 decembrie, unde ne-am adunat 3 coachi, am povestit în articolul Coach in action. Acum dorim să fim mai mulţi, de aceea şi scriu acest articol în cheie foarte explicită, cu speranţa că voi fi pe înţelesul vostru.

Pot participa coachi acreditaţi şi coachi în curs de acreditare. Costurile implică 3 ore pe lună din timpul vostru liber (1 pe drum + 2 de practică efectivă), plus un suc, o apă, o cafea, după preferinţe.

Beneficiile sunt imediate şi pe termen mediu/lung. Concret şi pragmatic vom realiza împreună : schimb de bune practici, de informaţii, de date de contact precum şi experimentarea a diferite modele de coaching. Pe termen mediu şi lung acestă activitate va închega o comunitate de coaching profesionist în zona noastră, indiferent de şcoala de coaching din care provine sau pe care o frecventează cineva în prezent.

Vom onora astfel la propiu, dincolo de nivelul declarativ des întâlnit în ultima vreme, una dintre valorile autentice ale coaching-ului, capacitatea de a realiza transformare, progres, evoluţie.

Cerinţe de la participanţi : *dorinţă de îmbunătăţire permanentă; *deschidere; *dorinţă de a învăţa din experienţa altor coachi; *disponibilitatea de împărtăşi din experienţa proprie; *voie bună, *optimism, *creativitate, *drag de oameni.

Vă rog să confirmaţi participarea voastră în comment-uri la acest articol, pentru ca în funcţie de numărul de participanţi să aleg (şi să anunţ apoi) un loc adecvat pentru întâlnirea din 15 februarie. Aştept veşti de la voi şi vă mulţumesc!

 

Tot ce e mai bun în tine!

abstract_curcubeu_rogvaivSau Porţia de coaching dedicată valorilor şi obiectivelor. Dacă nu ştii încă ce valori te definesc şi îţi călăuzesc viaţa, dacă nu ştii încă ale cui sunt acele valori în care crezi, ale tale sau ale altcuiva, dacă ai nevoie să înţelegi ce vrei şi cum poţi să dai tot ce e mai bun în tine, vino la Porţia de Coaching din 21 ianuarie 2014. Punem întrebări, dăm răspunsuri, vorbim despre valori, ce sunt, la ce ne servesc, cum ne conduc ele viaţa şi cum ne stabilim obiectivele astfel încât să le şi realizăm.

Chiar dacă ştii despre toate astea ceva, tot e loc şi pentru tine la atelier, pentru că vei afla că lucrurile sunt într-o permanentă transformare, valorile nu sunt statice, nici obiectivele. În plus ascultând opiniile celorlalţi primeşti informaţii preţioase. Contează ce vei/vom face cu ele, cum vei/vom da apoi tot ce e mai bun în tine/noi!

Valori şi obiective

inimi-albastre1.pngPrima porţie de coaching din 2014 o dedic unei tematici largi: valori şi obiective. În opinia mea este momentul să fructificăm tot ce am lucrat la atelierele anterioare, ca ajutor pentru proiectarea (sau ajustarea proiectului) anului 2014. Ca urmare a întâlnirilor precedente ştim mai multe despre comunicare şi limbajul non-verbal, cât de important este şi de ce e bine să-l stăpânim; lucrăm cu mai mult succes la capitolul încredere în forţele proprii şi ţinem sub control acţiunile şi gândurile cu efect de autosabotare. Cu alte cuvinte ştim mai multe despre noi înşine. A venit timpul să ne cunoaştem valorile personale şi să le punem la treabă, în folosul personal.

Marţi  21 ianuarie, între orele 18,00 -20,00 la Yoobi, vom răspunde împreună la următoarele întrebări: Ce reprezintă valorile, principiile de viaţă, credinţele personale şi la ce ne servesc? Cum se manifestă setul personal de valori, în concordanţă sau în contradictoriu cu felul în care trăim? Ce sunt obiectivele, cum se stabilesc şi ce legătură au cu ceea ce ştim despre noi? 

Ceea ce vom face împreună ca exerciţiu, la atelier, veţi putea ulterior continua, adapta, dezvolta, pe structura voastră interioară. Aşa veţi scoate la iveală tot ce e mai bun în voi, apoi veţi proiecta anul 2014, aşa cum vă doriţi!

 

 

Porţia de Coaching – 2014

valoriCe urmează la Porţia de Coaching din luna ianuarie? Valori şi obiective, despre asta vom discuta împreună, ca să înţelegem percepţiile diferite asupra noţiunilor de credinţe şi valori personale. Cel mai interesant va fi să vedem cum se împletesc şi se intercondiţionează pentru a defini sensul vieţii, pentru a ne ajuta sau încurca la împlinirea acestuia. Cum se ajunge la implinire? Prin stabilirea unor obiective ( nu oricum, nu la întâmplare) şi prin realizarea lor ( care tot în funcţie de credinţe şi valori se face). Tematica este complexă, proabil iar nu vor fi suficiente cele 2 ore, pentru cât de multe vor fi de spus. Însă vom ridica ceaţa, măcar cu un metru mai sus de capetele noastre şi veţi vedea că nu e puţin lucru.

Mi se pare cea mai bună tematică cu care putem începe un an nou de muncă, de realizări, de succese. Să ne programăm felul în care vom gândi, vom munci, vom sărbători reuşitele din 2014. Cu alte cuvinte, la acest seminar vom vorbi, vom înţelege mai bine care sunt beneficiile pentru fiecare om, în momentul în care ştie despre sine la ce e bun, ce face cu pasiune, ce doreşte să realizeze, în cât timp şi cu ce rezultate, concrete şi măsurabile. Veţi pleca de la atelier cu o nouă stare de spirit, cu mai multă hotărâre să acţionaţi, cu mai mult entuziasm. Veţi pleca cu idei noi, cu claritatea gândurilor, cu bucuria unui nou început. Ce efect credeţi că va avea această stare, de înţelegere mai profundă a propriilor valori şi sensuri ale vieţii, asupra încrederii în forţele proprii, capacităţii de a lua decizii, determinării de a acţiona imediat pentru binele propriu? Aştept comentariile voastre la acest articol, chiar aici, pe blog şi vă mulţumesc oricum celor care mi le trasmiteţi pe facebook. Îmi vor fi foarte utile pentru întâlnirea nostră, pe care o voi anunţa cât de curând, poate chiar în acest week end.

Ca de obicei am pregătit deja terenul prin articole pe blog, sub titlurile Pregătiri speciale de anul nou sau Ştii ce vrei de la tine în 2014?! Dacă nu aţi parcurs textele respective vă rog să aruncaţi măcar o privire asupra lor, vă ia doar 2 minute per articol şi le găsiţi uşor, dând un click pe titlu, chiar în fraza de mai sus. Ideea este că ar fi util atât pentru voi, să vă faceţi o impresie despre contextul în care va avea loc discuţia de grup, dar şi pentru mine întrucât, voi putea începe atelierul direct, fructificând la maxim cele 2 ore pe care le vom avea la dispoziţie.

 

Strategia de regenerare

sigla RTinimi-albastre1.pngDuminică dimineaţă am prins o emisiune Poveştile României, în reluare, pe unul din posturile tv la care nu m-am uitat niciodată până acum. În timp ce mă plimbam din telecomandă pe mai multe canale, căutând ceva care să meargă la cafeaua de dimineaţă, aia prima…, mi-a atras atenţia faptul că pe banda care rulează continuu în partea de jos e ecranului era scris ceva de genul: Vă atenţionăm că în această emisiune apare cuvântul cultură! M-am oprit şi i-am ascultat, i-am privit.

Cei doi purtau o conversaţie amicală în faţa camerei de luat vederi.  Vorbeau despre a fi român în prezent, despre cum a fost pe vremea lor, şi oare cum va fi România, ce vor crede şi ce vor face oamenii în viitorul apropiat. Realizatorul emisiunii Sabin Gherman, jurnalist si publicist  şi invitatul său un actor al cărui nume nu îl cunosc, au lăsat să se vadă pasiunea pentru cultură, cărţi, adevăruri universale, dorinţa ca românii să iasă la lumină aşa cum sunt ei cu adevărat! Erau impresionaţi de faptul că doi elveţieni studiază asiduu limba română ca să poată înţelege mai bine opera lui I.L.Caragiale pe care îl joacă, îl montează pe banii lor, la ei acasă şi de când l-au descoperit au rămas uimiţi pe veci de geniul autorului.

Din toată discuţia lor mi-a rămas lipită în creier, pe undeva…, ideea de regenerare pe care prezentatorul emisiunii a legat-o cu tristeţe şi cu realism de învăţământul de azi, de calitatea slabă a textelor din manualele de literatură şi de istorie, din educaţie în general de unde spunea el ” lipseşte strategia de regenerare„. Dincolo de realitatea mesajului şi tristeţea constatării gândul mi-a zburat la ceea ce putem face fiecare dintre noi ca să contribuim la regenerare.

Începând cu propriile persoane putem să ne debarasăm de mentalităţile învechite, de obişnuinţele de a gândi negativ, de a ne descuraja dinainte de a porni la drum, de a ne considera mai puţin valoroşi. Am câştiga în schimb o modalitate modernă de a gândi, în concordanţă cu viaţa noastră actuală, am dobândi o gândire pozitivă, optimism, dorinţa şi obişnuinţa de a ne descoperi şi fructifica întregul potenţial de care dispunem. Cum?

Prin coaching, prin parcurgerea unui program construit special pe nevoile fiecăruia, asistaţi fiind de un specialist în schimbare şi dezvoltare personală, adică de un coach. La fel ca în natură regenerarea va înseamna o schimbare, o transformare, o metamorfoză a omului într-un om mai bun pentru el, familia sa şi comunitatea căreia îi aparţine. Am abordat aceste lucruri şi în alte articole, gen Coaching-ul transformă sau Coaching impact. La fel ca în natură schimbarea, regenerarea sunt esenţiale fiind procese legate de viaţă, de ciclurile sale fireşti de înnoire, progres şi evoluţie.

Nevoia de bulgăreală

bulgarealasigla RTFrezor Vasile a postat recent un comentariu pe blogul meu, în care printre altele îmi propunea să scriu un articol intitulat chiar aşa Nevoia de bulgăreală, făcând o aluzie fină la schimbul de opinii şi întâlnirea opiniilor divergente. Cel puţin aşa am interpretat eu.

Mi-a plăcut ideea şi iată că o dezvolt sub forma acestui articol nou. Metafora subtilă din titlu îmi sugerează următoarele întrebări (deh, meteahnă de coach, să pun întrebări…) : Avem nevoie de aşa ceva? Ce beneficiu putem avea din schimbul de idei, din confruntarea de opinii diferite? Răspunsul îmi vine repede: Da, avem nevoie să încrucişăm bulgării de idei sau spadele imaginare, atunci când ne exprimăm părerile. Da avem nevoie de schimb, de schimbare, de confruntare pentru că doar aşa ne putem verifica argumentele, cunoştinţele, punctele de vedere. Este un exerciţiu şi trebuie luat ca atare. Atâta timp cât acest schimb se face cavalereşte, onest şi cu bune intenţii de ambele părţi, este tot ce poate fi mai benefic pentru dezvoltare.

Confruntarea opiniilor este în primul o verificare a propriilor cunoştinţe, argumente, puncte de vedere, perspective de a vedea lucrurile, unghiuri ascunse, etc. În al doilea rând este o oportunitate de exersa formularea concisă şi exprimarea empatică a propriilor păreri. Adică scurt şi la obiect sau cu detalii specifice ( în funcţie de interlocutor şi „limbajul” pe care îl înţelege cel mai bine) luând în considerare cu respect şi părerea partenerului de discuţie. 

Putem trăi fără aceste lucruri? Sigur că da. Cum trăim fără confruntări de opinii şi schimburi de idei? Pur şi simplu stăm ca într-o încăpere cu fereastră blocată. Aerul proaspăt nu poate intra. După o vreme ne intră în plămâni un aer care a mai fost expirat, plimbat, învârtit… Apar durerile de cap, grijile,  tristeţea şi descurajarea. În acest context soluţia e simplă: deschideţi fereastra şi inspiraţi aer proaspăt, simţiţi cum intră speranţa şi alungă durerea de cap şi grijile.

Întâlniţi oameni noi şi faceţi schimb de opinii, chiar dacă asta poate duce uneori la o confruntare de opinii diferite şi divergente. Ăsta e tot farmecul, la urma urmei. V-ar plăcea să aveţi mereu pe lângă voi o suită care să spună doar : daa, ce bine zici, ce minunat eşti? I-aţi crede că sunt sinceri cu voi?! V-ar face asta mai buni decât sunteţi în realitate?

Vă doresc să aveţi opinii personale, reacţii la tot ce vă înconjoară din viaţa voastră, pe care să le treceţi onest şi obiectiv prin filtrele personale. Vă doresc să întâlniţi (sau să căutaţi) oameni cu care să puteţi discuta deschis ideile pe care le aveţi, fără teama de a fi judecaţi, catalogaţi, bârfiţi. Vor exista mereu personaje care ne urmăresc din umbră, pentru că doar aşa pot avea succes în a defăima şi ataca oamenii valoroşi. Decât să recunoască cinstit că ei sunt mai puţin pregătiţi şi să facă ceva constructiv în acest sens, vor prefera să denigreze. E alegerea lor, e o condiţie umană peste care fie nu vor, fie nu pot să sară.

Însă ceilalţi oameni sunt de fapt ţinta noastră a tuturor. Oamenii autentici, care sunt ceea ce spun că sunt, oamenii deschişi, luminoşi şi pozitivi, de lângă care nu ne mai vine să plecăm, pentru că ne dau cu generozitate din cunoştinţele lor. Oamenii care ne învaţă să fim noi înşine, să trăim vieţi care contează, care înseamnă ceva important. 

Cu alte cuvinte cred că nevoia de bulgăreală este ca şi nevoia de comunicare una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor.  Cred că intră şi ea în piramida lui Maslow şi vă provoc pe voi să-mi spuneţi unde anume îi găsiţi voi locul, pe care treaptă… Aştept opiniile voastre cu multă curiozitate şi până atunci, îl salut în mod special pe frezor Vasile, cu mulţimiri pentru provocarea cavalerească pe care mi-a aruncat-o.

Nevoia de comunicare

comunicare maslovNevoia de comunicare este una dintre cele mai importante nevoi umane pentru că datorită (şi cu ajutorul) ei facem efortul de a ieşi din carapacea noastră şi a interacţiona cu alţi oameni, atunci când avem nevoie de socializare. Adică de căldură, prezenţă şi înţelegere umană. Şi când anume ne prisosesc toate acestea?! Se poate lăuda cineva cu asta? Unii oameni pur şi simplu nu ştiu cum să comunice dar sunt şi mulţi alţii complet lipsiţi de interes faţă de acest subiect. E dreptul lor la urma urmei!

Abraham Maslow aşează pe nivele ierarhice nevoile de bază ale oamenilor, începând cu cele de susţinere a vieţii plus nevoia de siguranţă. O dată asigurate acestea intervin nevoile sociale, de a fi iubiţi, acceptaţi, de a aparţine unui grup, unei familii, unei comunităţi. Pe nivelul următor vine nevoia de recunoaştere, de apreciere şi de respect, faţă de sine dar şi a celorlalţi faţă de individ. Peste toate, la cel mai înalt nivel este nevoia de împlinire, de a trăi o viaţă care înseamnă ceva important pentru omul însuşi dar şi pentru cei dragi lui, pentru cei din a căror comunitate face parte.

Este o simplă toană a cuiva care are de toate ( serviciu, salariu bun, relaţii, statut social recunoscut, respect)? Aşa ar putea părea pentru cei care judecă şi rămân captivi în stratul superficial de înţelegere. Maslow dar nu numai el consideră că este cea mai importantă nevoie umană, care îi conduce pe oameni spre realizări remarcabile. Munca unui om este cu atât mai valoroasă cu cât este mai dificilă, complexă, generoasă şi reprezintă un real folos pentru cât mai mulţi oameni. Nimic nu poate fi mai inutil decât ceva realizat impecabil dar care nu serveşte la nimic, nimănui şi avem atâtea exemple în jur strălucitoare şi goale de sens…

Cum ar fi societatea noastră dacă tot mai mulţi oameni ar trăi vieţi împlinite, ar fi în armonie cu ei înşişi, ar fi mai atenţi la nevoile celorlalţi? Câţi dintre noi înţelegem că o comunitate puternică se compune din indivizi puternici, care se respectă pe ei dar şi pe ceilalţi? Câţi dintre noi îşi pun măcar problema în acest fel sau chiar fac ceva constructiv?!

Am fost mereu de părere că nevoia de comunicare este una esenţială. Omul e o fiinţă socială, nu poate trăi singur, nu-şi găseşte împlinirea dacă nu relaţionează cu alte persoane, măcar şi pentru a-i spune cuiva două vorbe. Armonia relaţiilor dintr-o famillie, dintr-un colectiv, dintr-o organizaţie , se construieşte temeinic iar liantul este comunicarea dintre oameni, pentru satisfacerea nevoilor din piramida lui Maslow.

Eu am plasat nevoia de comunicare în zona mediană a piramidei, între nevoile sociale ale oamenilor. Voi unde îi vedeţi locul şi ce rol îi atribuiţi? Vă ia un singur minut să postaţi un comentariu cu răspunsul vostru. Sunt curioasă ce opinii aveţi, le aştept cu interes!

Visul uitat pe frigider

inimi-albastre3.pngpost-it-note-spockDe câţiva ani încoace percep luna decembrie ca pe un capitol de final. Al unei alte călătorii între oameni, în interiorul meu, în alte locuri şi întâmplări, de-a lungul unui alt an, dintre anii vieţii mele. Gust senzaţia aceea de bucurie amăruie când citind o carte care îmi place, văd că paginile zboară şi mă apropii de copertă. Tristeţea îmi vine de la faptul că s-a terminat cartea, care m-a purtat într-o lume aparte, de care m-am ataşat cu fiecare pagină citită, cu fiecare lucru înţeles. Bucuria îmi vine din imaginaţia stârnită de lectură, din plăcerea descoperirii unor noi sensuri ale cuvintelor, ale oamenilor şi întâmplărilor, până la urmă ale vieţii în sine. Între tristeţe şi bucurie am ales (pentru totdeauna)…BUCURIA.

Mă uit înapoi la ceea ce am realizat în 2013 şi mă uit apoi pe lista cu ceea ce mi-am propus. Comparaţia dintre cele două etape şi ipostaze, de realizări versus obiective se încheie în favoarea mea: din trei obiective am realizat două. Al treilea a rămas pe frigider, pe hârtia unde le-am scris, prins cu un magnet ca să fie la înălţimea privirii. Am înţeles de curând lecţia, adică de ce nu l-am realizat şi pe el, number 3. Pentru că în loc să-l ţin în inimă, să-l port cu mine, să fac în fiecare zi ceva pentru el, aşa cum am lucrat pentru celelalte două, l-am lăsat pe frigider. Păi acolo e locul viselor?! Apropo voi unde le-aţi pus pe ale voastre? Şi ce aţi făcut cu ele?

M-am gândit la toţi cei care au avut un rol văzut sau nevăzut în viaţa mea în acest an şi vreau să le, să vă mulţumesc din două mari perspective. I (roman) pentru că am primit încurajări şi sprijin, recunoaştere, respect, încredere, căldură, deschidere, înţelepciune, emoţie, energie, lumină.   II (tot roman) pentru că am primit ghionturi, piedici, priviri urâte, cuvinte nepotrivite, gânduri negative… care au fost la început obstacole şi le-am abordat ca pe nişte lecţii de învăţat sau provocări. Iar pentru ca să le depăşesc în felul meu, adică prin evoluţie şi progres, constructiv şi prin înţelegere, am apelat la resursele interioare care se numesc acceptare, obiectivitate, empatie, asertivitate, flexibilitate, generozitate, curaj, acţiune, prezent şi viitor, respect şi încredere în mine, nevoia de a trăi în acord cu mine însămi. Toate înseamnă pentru mine determinarea de a-mi onora valorile în care cred şi conform cărora îmi împlinesc viaţa.

În concluzie, acesta a fost şi este beneficiul meu major de a mă fi întâlnit cu coaching-ul. Sunt un om mai bun, asta o simt şi o văd cei dragi dar şi alţi oameni. Am vrut să devin coach pentru că să ajut oamenii să trăiască aceleaşi stări uimitoare, să facă lucruri excepţionale cu viaţa lor. Am studiat şi continui să o fac, am obţinut certificări profesioniste şi continui să o fac, am practicat coaching şi continui să o fac, dar am aplicat şi mine însămi. Am spus tuturor ce efecte extraordinare are schimbarea şi am făcut câteva demostraţii la Porţiile de coaching. Şi dacă am făcut pentru mine pot face şi pentru voi, cu condiţia să vă doriţi acest lucru. Să fiţi mai buni, să puneţi în valoare potenţialul uriaş pe care îl aveţi în voi înşivă, să scoateţi aurul deasupra. Să fiţi voi înşivă, să vă trăiţi propriile valori!

Sper din toată inima că în anul 2013 aţi marcat realizări importante, de care aveaţi nevoie. Ştiu că există şi persoane care n-au făcut tot ce ar fi putut face pentru ei înşişi şi acum sunt uşor descurajaţi. Viaţa voastră poate fi aşa cum vă doriţi iar eu vă voi sprijini să înfăptuiţi acest lucru în 2014. Ştiu deja ce am de făcut pentru mine în anul care vine. Pot face multe şi pentru voi. Instrumentul pe care mă bazez este coaching-ul. Resursele necesare sunt la voi. Haideţi să lucrăm împreună, cei care vreţi cu adevărat să vă faceţi o viaţă mai bună. Veţi primi încurajări dar veţi întâlni şi bariere, obstacole, griji, idei potrivnice. Le vom depăşi împreună constructiv, evoluând, prin coaching = arta transformării oamenilor în versiunea lor cea mai bună!