Dezvoltare personală

Căutări

cautarisigla-RT.pngÎntâmplător sau nu trăiesc o perioadă de introspecţie. A început către finele anului trecut şi constat că se amplifică pe zi ce trece. E foarte posibil să aibă legătură şi cu faptul că am început anul cu tema Tot ce e mai bun în tine, la atelierul Porţia de coaching din 21 ianuarie 2013 dedicată valorilor personale. După atelier cineva mi-a spus că nu a dormit toată noaptea, pentru că începuse căutarea…Aceeaşi temă am abordat-o ca speaker la întâlnirea din 23 ianuarie 2014 – Coaching Support Group Galaţi, doar că sub o altă formă, mai scurtă dar nu mai puţin profundă decât la atelierul meu personal, unde am timp 2 ore posibilitatea să lucrez cu toţi participanţii. La finele speach-ului cineva m-a îmbrăţişat cu entuziasm şi m-a privit cu ochi umezi, de emoţie. O altă căutare a început probabil…

Chiar dacă nu este primul atelier, nici prima dată când vorbesc în public, ecoul este prelungit şi asupra mea. Pregătirile le încep cu câteva săptămâni inainte, citesc, filtrez, decantez, îmi găsesc inspiraţia, apoi scriu şi revin asupra ideilor capturate pentru a le finisa. Apoi le caut latura practică ca să le pot exemplifica uşor. Prin urmare dacă mă gândesc bine, o cauză pentru căutările mele de acum, ar fi complexitatea temei în care e clar că încă gravitez – valorile personale, roata vieţii, căutarea fericirii, definirea împlinirii, munca pentru îndeplinirea obiectivelor propuse pentru 2014…O altă cauză sau mai degrabă circumstanţă este momentul, etapa de viaţă în care mă aflu dar mai ales felul în care mă proiectez în viitor. Pentru cei care cred că ceea ce fac la atelier sau în general în activitatea de coaching şi comunicare, mă lasă neatinsă şi că vorbesc doar din teorie, articolul de faţă este un răspuns: lucrez mereu cu mine însămi. De când mă ştiu am avut o componentă de interiorizare care mi-a pus aşa o etichetă de „prea mare seriozitate”. Chiar dacă nu a fost pe primul loc, totuşi pentru mine a fost şi este firesc să petrec timp cu mine, să mă întreb cine sunt, ce vreau, ce rost am pe lumea asta. Odată cu anii, cu trecerea prin experienţe definitorii de viaţă ( o mare dragoste, un divorţ urât, despărţirea forţată de fiica mea cea mare, boala şi pierderea fulgerătoare a mamei) necesitatea mea de a căuta s-a aprofundat. Prin trecerea timpului şi prin efortul meu de a înţelege sau de a mă lăsa uneori dusă de val, unele căutări şi-au găsit finalul, dar nu toate…

Sunt curioasă cum este pentru voi? Cât de important este să vă puneţi întrebări şi să găsiţi răspunsurile? Când vă opriţi şi când continuaţi căutările?

Standard
Dezvoltare personală

Am găsit o explicaţie

sigla RTFelul meu deschis şi inimos de a fi mă face de multe ori să ajut oamenii, în diferite momente neplăcute prin care trec. Uneori doar cu o îmbrăţişare, sau cu vorbe calde, prin care le arăt că îmi pasă de ei ca semeni şi că le înţeleg cumpenele în care sunt. Alteori ajutorul meu este mai consistent, „după buget coane Fănică…”. Este foarte adevărat că nu m-a obligat nimeni altcineva decât inima mea să nu trec cu indiferenţă, pe lângă clipele grele ale cuiva apropiat. Cred că aţi păţit-o şi voi, să vi se întoarcă spatele, fix de către acei oameni pe care i-aţi înţeles, sprijinit, ajutat. Ba chiar să primiţi ostilitate de la ei, sub o formă mai directă sau mascată, uneori chiar în formă continuată. Mă refer la situaţii în care te evită sau spun vorbe care nu ar avea de ce să fie spuse. Sigur că nu m-a deranjat chiar reacţia tuturor, dar pe unii chiar nu îi vedeam în acea postură. Nu ştiu cum aţi reacţionat voi la asta însă pe mine m-a necăjit, chiar dacă nu aşteptam nimic în schimbul ajutorului acordat. Mult timp m-au frâmântat gândurile legate de acest comportament aparent ilogic, al acelor oameni. La un moment dat m-am consolat spunându-mi că pur şi simplu atâta se poate şi am pus punct unei căutări de motive şi explicaţii, care mi-a risipit energia. Chiar dacă aparent am rămas aceeaşi colegă sau vecină sau cunoştinţă de treabă, undeva pe dinăuntru eram necăjită. 

A trecut ceva vreme şi astăzi am citit articolul Darul Recunostintei, publicat de Mirela Arsith pe pagina Despreom.ro, articol care mi-a adus fix explicaţia pe care o căutam. Oamenii aceia văd mereu situaţia dificilă prin care au trecut, nu se pot desprinde de ea şi astfel au ajuns să o asociceze cu mine, cea care în acele clipe le-am fost alături. În neputinţa lor de a uita necazul cu pricina, mă asociază şi pe mine cumva în percepţia lor şi fac ce le e mai simplu, mai la îndemână. Pentru că nu pot schimba trecutul, atunci îi scot de acolo pe cei care le tot amintesc clipele de slăbiciune. Cât este orgoliu în chestia asta…cred că e o altă discuţie. Ceea ce vreau însă să spun este că autoarea face referire la un temen care mi-a plăcut „povara recunoştinţei” şi îl exemplifică în articolul ei. Nu vreau să dezvălui mai mult de atât pentru că vă invit să descoperiţi singuri ce este şi dacă există. Iar dacă aţi trăit aceste sentimente voi înşivă vă rog să-mi spuneţi cum a fost, cum aţi trecut peste ele, dacă aţi făcut-o…Oricum dacă pentru noi a ajuta un om la necaz reprezintă un lucru firesc şi de bun simţ, să continuăm să o facem. Este una dintre cele mai de preţ valori umane, iar în aceste vremuri poate salva vieţi la propriu!

Standard
Coaching, Evenimente

Tot ce e mai bun în tine!

abstract_curcubeu_rogvaivSau Porţia de coaching dedicată valorilor şi obiectivelor. Dacă nu ştii încă ce valori te definesc şi îţi călăuzesc viaţa, dacă nu ştii încă ale cui sunt acele valori în care crezi, ale tale sau ale altcuiva, dacă ai nevoie să înţelegi ce vrei şi cum poţi să dai tot ce e mai bun în tine, vino la Porţia de Coaching din 21 ianuarie 2014. Punem întrebări, dăm răspunsuri, vorbim despre valori, ce sunt, la ce ne servesc, cum ne conduc ele viaţa şi cum ne stabilim obiectivele astfel încât să le şi realizăm.

Chiar dacă ştii despre toate astea ceva, tot e loc şi pentru tine la atelier, pentru că vei afla că lucrurile sunt într-o permanentă transformare, valorile nu sunt statice, nici obiectivele. În plus ascultând opiniile celorlalţi primeşti informaţii preţioase. Contează ce vei/vom face cu ele, cum vei/vom da apoi tot ce e mai bun în tine/noi!

Standard
Coaching

Porţia de Coaching – 2014

valoriCe urmează la Porţia de Coaching din luna ianuarie? Valori şi obiective, despre asta vom discuta împreună, ca să înţelegem percepţiile diferite asupra noţiunilor de credinţe şi valori personale. Cel mai interesant va fi să vedem cum se împletesc şi se intercondiţionează pentru a defini sensul vieţii, pentru a ne ajuta sau încurca la împlinirea acestuia. Cum se ajunge la implinire? Prin stabilirea unor obiective ( nu oricum, nu la întâmplare) şi prin realizarea lor ( care tot în funcţie de credinţe şi valori se face). Tematica este complexă, proabil iar nu vor fi suficiente cele 2 ore, pentru cât de multe vor fi de spus. Însă vom ridica ceaţa, măcar cu un metru mai sus de capetele noastre şi veţi vedea că nu e puţin lucru.

Mi se pare cea mai bună tematică cu care putem începe un an nou de muncă, de realizări, de succese. Să ne programăm felul în care vom gândi, vom munci, vom sărbători reuşitele din 2014. Cu alte cuvinte, la acest seminar vom vorbi, vom înţelege mai bine care sunt beneficiile pentru fiecare om, în momentul în care ştie despre sine la ce e bun, ce face cu pasiune, ce doreşte să realizeze, în cât timp şi cu ce rezultate, concrete şi măsurabile. Veţi pleca de la atelier cu o nouă stare de spirit, cu mai multă hotărâre să acţionaţi, cu mai mult entuziasm. Veţi pleca cu idei noi, cu claritatea gândurilor, cu bucuria unui nou început. Ce efect credeţi că va avea această stare, de înţelegere mai profundă a propriilor valori şi sensuri ale vieţii, asupra încrederii în forţele proprii, capacităţii de a lua decizii, determinării de a acţiona imediat pentru binele propriu? Aştept comentariile voastre la acest articol, chiar aici, pe blog şi vă mulţumesc oricum celor care mi le trasmiteţi pe facebook. Îmi vor fi foarte utile pentru întâlnirea nostră, pe care o voi anunţa cât de curând, poate chiar în acest week end.

Ca de obicei am pregătit deja terenul prin articole pe blog, sub titlurile Pregătiri speciale de anul nou sau Ştii ce vrei de la tine în 2014?! Dacă nu aţi parcurs textele respective vă rog să aruncaţi măcar o privire asupra lor, vă ia doar 2 minute per articol şi le găsiţi uşor, dând un click pe titlu, chiar în fraza de mai sus. Ideea este că ar fi util atât pentru voi, să vă faceţi o impresie despre contextul în care va avea loc discuţia de grup, dar şi pentru mine întrucât, voi putea începe atelierul direct, fructificând la maxim cele 2 ore pe care le vom avea la dispoziţie.

 

Standard
Coaching, Dezvoltare personală

Strategia de regenerare

sigla RTinimi-albastre1.pngDuminică dimineaţă am prins o emisiune Poveştile României, în reluare, pe unul din posturile tv la care nu m-am uitat niciodată până acum. În timp ce mă plimbam din telecomandă pe mai multe canale, căutând ceva care să meargă la cafeaua de dimineaţă, aia prima…, mi-a atras atenţia faptul că pe banda care rulează continuu în partea de jos e ecranului era scris ceva de genul: Vă atenţionăm că în această emisiune apare cuvântul cultură! M-am oprit şi i-am ascultat, i-am privit.

Cei doi purtau o conversaţie amicală în faţa camerei de luat vederi.  Vorbeau despre a fi român în prezent, despre cum a fost pe vremea lor, şi oare cum va fi România, ce vor crede şi ce vor face oamenii în viitorul apropiat. Realizatorul emisiunii Sabin Gherman, jurnalist si publicist  şi invitatul său un actor al cărui nume nu îl cunosc, au lăsat să se vadă pasiunea pentru cultură, cărţi, adevăruri universale, dorinţa ca românii să iasă la lumină aşa cum sunt ei cu adevărat! Erau impresionaţi de faptul că doi elveţieni studiază asiduu limba română ca să poată înţelege mai bine opera lui I.L.Caragiale pe care îl joacă, îl montează pe banii lor, la ei acasă şi de când l-au descoperit au rămas uimiţi pe veci de geniul autorului.

Din toată discuţia lor mi-a rămas lipită în creier, pe undeva…, ideea de regenerare pe care prezentatorul emisiunii a legat-o cu tristeţe şi cu realism de învăţământul de azi, de calitatea slabă a textelor din manualele de literatură şi de istorie, din educaţie în general de unde spunea el ” lipseşte strategia de regenerare„. Dincolo de realitatea mesajului şi tristeţea constatării gândul mi-a zburat la ceea ce putem face fiecare dintre noi ca să contribuim la regenerare.

Începând cu propriile persoane putem să ne debarasăm de mentalităţile învechite, de obişnuinţele de a gândi negativ, de a ne descuraja dinainte de a porni la drum, de a ne considera mai puţin valoroşi. Am câştiga în schimb o modalitate modernă de a gândi, în concordanţă cu viaţa noastră actuală, am dobândi o gândire pozitivă, optimism, dorinţa şi obişnuinţa de a ne descoperi şi fructifica întregul potenţial de care dispunem. Cum?

Prin coaching, prin parcurgerea unui program construit special pe nevoile fiecăruia, asistaţi fiind de un specialist în schimbare şi dezvoltare personală, adică de un coach. La fel ca în natură regenerarea va înseamna o schimbare, o transformare, o metamorfoză a omului într-un om mai bun pentru el, familia sa şi comunitatea căreia îi aparţine. Am abordat aceste lucruri şi în alte articole, gen Coaching-ul transformă sau Coaching impact. La fel ca în natură schimbarea, regenerarea sunt esenţiale fiind procese legate de viaţă, de ciclurile sale fireşti de înnoire, progres şi evoluţie.

Standard
General

Nevoia de bulgăreală

bulgarealasigla RTFrezor Vasile a postat recent un comentariu pe blogul meu, în care printre altele îmi propunea să scriu un articol intitulat chiar aşa Nevoia de bulgăreală, făcând o aluzie fină la schimbul de opinii şi întâlnirea opiniilor divergente. Cel puţin aşa am interpretat eu.

Mi-a plăcut ideea şi iată că o dezvolt sub forma acestui articol nou. Metafora subtilă din titlu îmi sugerează următoarele întrebări (deh, meteahnă de coach, să pun întrebări…) : Avem nevoie de aşa ceva? Ce beneficiu putem avea din schimbul de idei, din confruntarea de opinii diferite? Răspunsul îmi vine repede: Da, avem nevoie să încrucişăm bulgării de idei sau spadele imaginare, atunci când ne exprimăm părerile. Da avem nevoie de schimb, de schimbare, de confruntare pentru că doar aşa ne putem verifica argumentele, cunoştinţele, punctele de vedere. Este un exerciţiu şi trebuie luat ca atare. Atâta timp cât acest schimb se face cavalereşte, onest şi cu bune intenţii de ambele părţi, este tot ce poate fi mai benefic pentru dezvoltare.

Confruntarea opiniilor este în primul o verificare a propriilor cunoştinţe, argumente, puncte de vedere, perspective de a vedea lucrurile, unghiuri ascunse, etc. În al doilea rând este o oportunitate de exersa formularea concisă şi exprimarea empatică a propriilor păreri. Adică scurt şi la obiect sau cu detalii specifice ( în funcţie de interlocutor şi „limbajul” pe care îl înţelege cel mai bine) luând în considerare cu respect şi părerea partenerului de discuţie. 

Putem trăi fără aceste lucruri? Sigur că da. Cum trăim fără confruntări de opinii şi schimburi de idei? Pur şi simplu stăm ca într-o încăpere cu fereastră blocată. Aerul proaspăt nu poate intra. După o vreme ne intră în plămâni un aer care a mai fost expirat, plimbat, învârtit… Apar durerile de cap, grijile,  tristeţea şi descurajarea. În acest context soluţia e simplă: deschideţi fereastra şi inspiraţi aer proaspăt, simţiţi cum intră speranţa şi alungă durerea de cap şi grijile.

Întâlniţi oameni noi şi faceţi schimb de opinii, chiar dacă asta poate duce uneori la o confruntare de opinii diferite şi divergente. Ăsta e tot farmecul, la urma urmei. V-ar plăcea să aveţi mereu pe lângă voi o suită care să spună doar : daa, ce bine zici, ce minunat eşti? I-aţi crede că sunt sinceri cu voi?! V-ar face asta mai buni decât sunteţi în realitate?

Vă doresc să aveţi opinii personale, reacţii la tot ce vă înconjoară din viaţa voastră, pe care să le treceţi onest şi obiectiv prin filtrele personale. Vă doresc să întâlniţi (sau să căutaţi) oameni cu care să puteţi discuta deschis ideile pe care le aveţi, fără teama de a fi judecaţi, catalogaţi, bârfiţi. Vor exista mereu personaje care ne urmăresc din umbră, pentru că doar aşa pot avea succes în a defăima şi ataca oamenii valoroşi. Decât să recunoască cinstit că ei sunt mai puţin pregătiţi şi să facă ceva constructiv în acest sens, vor prefera să denigreze. E alegerea lor, e o condiţie umană peste care fie nu vor, fie nu pot să sară.

Însă ceilalţi oameni sunt de fapt ţinta noastră a tuturor. Oamenii autentici, care sunt ceea ce spun că sunt, oamenii deschişi, luminoşi şi pozitivi, de lângă care nu ne mai vine să plecăm, pentru că ne dau cu generozitate din cunoştinţele lor. Oamenii care ne învaţă să fim noi înşine, să trăim vieţi care contează, care înseamnă ceva important. 

Cu alte cuvinte cred că nevoia de bulgăreală este ca şi nevoia de comunicare una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor.  Cred că intră şi ea în piramida lui Maslow şi vă provoc pe voi să-mi spuneţi unde anume îi găsiţi voi locul, pe care treaptă… Aştept opiniile voastre cu multă curiozitate şi până atunci, îl salut în mod special pe frezor Vasile, cu mulţimiri pentru provocarea cavalerească pe care mi-a aruncat-o.

Standard
Coaching

Visul uitat pe frigider

inimi-albastre3.pngpost-it-note-spockDe câţiva ani încoace percep luna decembrie ca pe un capitol de final. Al unei alte călătorii între oameni, în interiorul meu, în alte locuri şi întâmplări, de-a lungul unui alt an, dintre anii vieţii mele. Gust senzaţia aceea de bucurie amăruie când citind o carte care îmi place, văd că paginile zboară şi mă apropii de copertă. Tristeţea îmi vine de la faptul că s-a terminat cartea, care m-a purtat într-o lume aparte, de care m-am ataşat cu fiecare pagină citită, cu fiecare lucru înţeles. Bucuria îmi vine din imaginaţia stârnită de lectură, din plăcerea descoperirii unor noi sensuri ale cuvintelor, ale oamenilor şi întâmplărilor, până la urmă ale vieţii în sine. Între tristeţe şi bucurie am ales (pentru totdeauna)…BUCURIA.

Mă uit înapoi la ceea ce am realizat în 2013 şi mă uit apoi pe lista cu ceea ce mi-am propus. Comparaţia dintre cele două etape şi ipostaze, de realizări versus obiective se încheie în favoarea mea: din trei obiective am realizat două. Al treilea a rămas pe frigider, pe hârtia unde le-am scris, prins cu un magnet ca să fie la înălţimea privirii. Am înţeles de curând lecţia, adică de ce nu l-am realizat şi pe el, number 3. Pentru că în loc să-l ţin în inimă, să-l port cu mine, să fac în fiecare zi ceva pentru el, aşa cum am lucrat pentru celelalte două, l-am lăsat pe frigider. Păi acolo e locul viselor?! Apropo voi unde le-aţi pus pe ale voastre? Şi ce aţi făcut cu ele?

M-am gândit la toţi cei care au avut un rol văzut sau nevăzut în viaţa mea în acest an şi vreau să le, să vă mulţumesc din două mari perspective. I (roman) pentru că am primit încurajări şi sprijin, recunoaştere, respect, încredere, căldură, deschidere, înţelepciune, emoţie, energie, lumină.   II (tot roman) pentru că am primit ghionturi, piedici, priviri urâte, cuvinte nepotrivite, gânduri negative… care au fost la început obstacole şi le-am abordat ca pe nişte lecţii de învăţat sau provocări. Iar pentru ca să le depăşesc în felul meu, adică prin evoluţie şi progres, constructiv şi prin înţelegere, am apelat la resursele interioare care se numesc acceptare, obiectivitate, empatie, asertivitate, flexibilitate, generozitate, curaj, acţiune, prezent şi viitor, respect şi încredere în mine, nevoia de a trăi în acord cu mine însămi. Toate înseamnă pentru mine determinarea de a-mi onora valorile în care cred şi conform cărora îmi împlinesc viaţa.

În concluzie, acesta a fost şi este beneficiul meu major de a mă fi întâlnit cu coaching-ul. Sunt un om mai bun, asta o simt şi o văd cei dragi dar şi alţi oameni. Am vrut să devin coach pentru că să ajut oamenii să trăiască aceleaşi stări uimitoare, să facă lucruri excepţionale cu viaţa lor. Am studiat şi continui să o fac, am obţinut certificări profesioniste şi continui să o fac, am practicat coaching şi continui să o fac, dar am aplicat şi mine însămi. Am spus tuturor ce efecte extraordinare are schimbarea şi am făcut câteva demostraţii la Porţiile de coaching. Şi dacă am făcut pentru mine pot face şi pentru voi, cu condiţia să vă doriţi acest lucru. Să fiţi mai buni, să puneţi în valoare potenţialul uriaş pe care îl aveţi în voi înşivă, să scoateţi aurul deasupra. Să fiţi voi înşivă, să vă trăiţi propriile valori!

Sper din toată inima că în anul 2013 aţi marcat realizări importante, de care aveaţi nevoie. Ştiu că există şi persoane care n-au făcut tot ce ar fi putut face pentru ei înşişi şi acum sunt uşor descurajaţi. Viaţa voastră poate fi aşa cum vă doriţi iar eu vă voi sprijini să înfăptuiţi acest lucru în 2014. Ştiu deja ce am de făcut pentru mine în anul care vine. Pot face multe şi pentru voi. Instrumentul pe care mă bazez este coaching-ul. Resursele necesare sunt la voi. Haideţi să lucrăm împreună, cei care vreţi cu adevărat să vă faceţi o viaţă mai bună. Veţi primi încurajări dar veţi întâlni şi bariere, obstacole, griji, idei potrivnice. Le vom depăşi împreună constructiv, evoluând, prin coaching = arta transformării oamenilor în versiunea lor cea mai bună!

Standard
Evenimente

Băiatul de lumină

400-01-la-multi-aniTudor e fiul unei colege de serviciu, este un baiat de lumina. Aşa l-am perceput prima oară când l-am întâlnit şi la fel mi-l amintesc de câte ori mi-e dor de el. Acum e în clasa a 5a, creşte şi sunt convinsă că e raţiunea de a fi a mamai sale. L-am întâlnit într-un moment de mare tristeţe pe care îl duceam greu, la nici două luni după ce măicuţa mea plecase…şi m-a impresionat faptul că pur şi simplu nu a putut să ignore tristeţea mea. A făcut ce a făcut şi s-a lipit de mine cu dulceaţa lui de copil de atunci, şi povara mea n-a mai fost povară pentru câteva zile cât am fost în preajma lui. Pentru mine decembrie aduce amintirea despărţirii de mama şi doare, dar şi amintirea lui Tudor şi a dărniciei sale. Ce mi-a dat Tudor? PUTERE şi SPERANŢĂ.

Ce mă face să scriu despre el azi de ziua naţională? Tocmai acest prilej de sărbătoare, care îmi dă speranţa în viitor prin ochii şi zâmbetele tinerilor pe care îi întâlnesc personal de la o vreme, cu ocazia atelierelor de coaching şi comunicare pe care le fac. Ieri am avut din nou acestă răsplată de bucurie, am primit-o din ochii unor tinere şi tineri frumoşi de la Brăila, cărora le mulţumesc pentru că vor ceva mai bun de la ei înşişi şi de la viaţă.

La Mulţi Ani România, ai tineri de lumină!

Standard
Coaching

O altă cauză poate fi perfecționismul

perfectionism_by_phreshsoldier-d34xfip

Perfecționismul poate fi o altă cauză a fenomenului de autosabotare, inimi-albastre2.pngprin care mulți dintre noi ne stresăm dincolo de limita practică și de utilitate, a lucrurilor. Mă refer la acea dorință care ne obligă continuu să fim perfecți, pentru că așa am învățat noi că trebuie, că e bine, că dă bine, etc. Chestia în sine, de a dori să corectezi ce nu merge, de a observa, de a fi atent, de a te îmbunătăți continuu este de toată lauda însă baiul apare atunci când se practică în exces, se face abuz si devine o sursă de stress.

O altă fațetă a perfecționismului este privirea super critică pe care o avem asupra noastră înșine. Cu această abordare suntem veșnic nemulțumiți, de noi înșine și de  ceilalți. Am auzit de multe ori oameni spunând că nimic nu e cum trebuie în viața lor, nimic nu se leagă, totul e greșit, toți sunt proști și egoiști, it/s a total mess! De aici, de la acest mod de gândire și până la dezamăgiri, deziluzii, depresii mai e doar un mic pas.

A fi mereu între extreme cu emoțiile și cu gândurile, trăirile poate fi obositor și nesănătos. La urma urmei viața în sine nu e perfectă, dar este minunată atunci când știi să te bucuri de ea.

Dar cum să învățăm să ne bucurăm de viață?

Din perspectiva coaching-ului (și nu numai) ajungem să ne bucurăm de viață doar atunci când trăim echilibrat, împlinindu-ne. Trăind în acord cu valorile noastre, principii, credințe interioare, etc. Uite așa ajungem cu discuția la obiective și felul în care ar trebui să le privim. Avem nevoie să trăim în armonie cu noi înșine și cu cei dragi.

Există un instrument numit roata vieții, care arată foarte precis cum se împarte viața noastră între cele 8 mari domenii : sănătate, carieră, bani, casă, dragoste, familie,  prieteni, spiritualitate. Cu ce ne ajută această diagramă? Ne arată unde e de lucru pentru redistribuire și echilibrare, pentru a duce armonie. Odată ce știm cum stăm și unde dorim să ajungem, ne alegem un coach bun și pornim la treabă.

Fixăm obiective, fezabile, măsurabile, fixăm o limită de timp și niște indicatori care să ajute la verificarea îndeplinirii. Cum se fac toate astea? În timpului unui program de coaching la finele căruia vom găsi calea către armonie, propria noastră cale, dincolo de perfecționism și autosabotare.

 

Standard