Tihna din aburii cafelei

coada motanuluiAm fost plecată de Crăciun de acasă şi am petrecut minunat alături de cei dragi. Chiar dacă a lipsit zăpada aia curată care transformă cenuşiul urban într-o folie sclipitoare care se reflectă pe feţele oamenilor dar şi în sufletele lor, m-am bucurat de emoţiile pregătirilor de plecare, de plăcerea călătoriei şi mai ales de entuziasmul revederii mătuşilor, unchilor, verilor şi nepoţilor de la Bacău. Casa plină de veselia copiilor, cadourile de sub bradul împodobit ca o mireasă multicoloră, bucuria din ochii tuturor şi îmbrăţisările calde şi dătătoare de putere mi-au umplut bateriile pentru multă vreme de acum înainte. Ce familie mare şi frumoasă am, ce oameni buni ca pâinea caldă, frumoşi pe dinăuntru şi pe dinafară mi-a dat Doamne Doamne în preajmă!

A venit timpul pentru liniştea de după mesele îmbelşugate de Crăciun, am ajuns acasă, ce bine e!  Tihna din aburii cafelei prin care dansează dantela de la perdele abia lasă să se întrezărească ceaţa de afară şi coada motanului care tocmai trece prin peisaj. (imaginea e luata de pe www.lizu.ro, pentru ca se potrivea de minune cu textul…)

%d blogeri au apreciat: