Trecerea prin zid

Imaginea reprezintă Passe-muraille (Omul care trece prin zid), sculptură de Jean Marais, inaugurată la 25 februarie 1989 în cartierul Montmartre din Paris. Sursa imaginii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_care_trece_prin_zid.

Este oare posibilă trecerea prin pereţi, altundeva decât în imaginaţia noastră?! Acest lucru i-a fascinat de multă vreme pe oamenii de ştiinţă (dar nu numai pe ei) şi se pare că, din punct de vedere cuantic se poate. Găsiţi aici un articol mai vechi dar foarte interesant pe această temă. Dacă mai ţineţi minte din liceu, în fizica cuantică totul se rezumă, porneşte sau se explică pornind de la proprietatea unui corpuscul de a fi şi materie şi energie în acelaşi timp. Explicaţia cea mai rezonabilă pentru mine, pe care o redau în cele ce urmează cu cuvintele mele se foloseşte de următoarea imagine.

V-aţi jucat vreodată cu o nuieluşă?!

În copilărie m-am jucat de multe ori cu o nuieluşă subţire, pe care o ţineam bine de la un capăt şi o agitam repede prin aer, ca să produc un fel de vâjâit. Distracţia mea de atunci era zgomotul produs însă mai târziu, când am privit din perspectiva fenomenului fizic, am realizat că dacă mişcam nuiaua din ce în ce mai repede, vârful nuielii dispărea.

Plecând de la chestia asta simplă şi ducând lucrurile la un alt nivel de complexitate, mi s-a părut plauzibilă explicaţia dată de fizica cuantică, potrivit căreia atunci când un corp material vibrează cu o frecvenţă foarte înaltă, dispare cel puţin din câmpul vizual, care poate percepe (la fel ca şi sistemul auditiv) doar anumite intervaluri de frecvenţe. De aici încolo se pot face nişte conexiuni foarte interesante…

Înapoi la perete

Vreau să aduc discuţia în zona blocajelor emoţional-mentale, pe care de cele mai multe ori le percepem ca pe nişte ziduri care ne întunecă zarea. Şi cum pe ocolite nu merge singura soluţie în opinia mea este trecerea prin zid. Sunt curioasă să aflu dacă practicaţi acest „sport” şi ce metode folosiţi? Părerea mea poate fi citită aici.

%d blogeri au apreciat: