Visul uitat pe frigider

inimi-albastre3.pngpost-it-note-spockDe câţiva ani încoace percep luna decembrie ca pe un capitol de final. Al unei alte călătorii între oameni, în interiorul meu, în alte locuri şi întâmplări, de-a lungul unui alt an, dintre anii vieţii mele. Gust senzaţia aceea de bucurie amăruie când citind o carte care îmi place, văd că paginile zboară şi mă apropii de copertă. Tristeţea îmi vine de la faptul că s-a terminat cartea, care m-a purtat într-o lume aparte, de care m-am ataşat cu fiecare pagină citită, cu fiecare lucru înţeles. Bucuria îmi vine din imaginaţia stârnită de lectură, din plăcerea descoperirii unor noi sensuri ale cuvintelor, ale oamenilor şi întâmplărilor, până la urmă ale vieţii în sine. Între tristeţe şi bucurie am ales (pentru totdeauna)…BUCURIA.

Mă uit înapoi la ceea ce am realizat în 2013 şi mă uit apoi pe lista cu ceea ce mi-am propus. Comparaţia dintre cele două etape şi ipostaze, de realizări versus obiective se încheie în favoarea mea: din trei obiective am realizat două. Al treilea a rămas pe frigider, pe hârtia unde le-am scris, prins cu un magnet ca să fie la înălţimea privirii. Am înţeles de curând lecţia, adică de ce nu l-am realizat şi pe el, number 3. Pentru că în loc să-l ţin în inimă, să-l port cu mine, să fac în fiecare zi ceva pentru el, aşa cum am lucrat pentru celelalte două, l-am lăsat pe frigider. Păi acolo e locul viselor?! Apropo voi unde le-aţi pus pe ale voastre? Şi ce aţi făcut cu ele?

M-am gândit la toţi cei care au avut un rol văzut sau nevăzut în viaţa mea în acest an şi vreau să le, să vă mulţumesc din două mari perspective. I (roman) pentru că am primit încurajări şi sprijin, recunoaştere, respect, încredere, căldură, deschidere, înţelepciune, emoţie, energie, lumină.   II (tot roman) pentru că am primit ghionturi, piedici, priviri urâte, cuvinte nepotrivite, gânduri negative… care au fost la început obstacole şi le-am abordat ca pe nişte lecţii de învăţat sau provocări. Iar pentru ca să le depăşesc în felul meu, adică prin evoluţie şi progres, constructiv şi prin înţelegere, am apelat la resursele interioare care se numesc acceptare, obiectivitate, empatie, asertivitate, flexibilitate, generozitate, curaj, acţiune, prezent şi viitor, respect şi încredere în mine, nevoia de a trăi în acord cu mine însămi. Toate înseamnă pentru mine determinarea de a-mi onora valorile în care cred şi conform cărora îmi împlinesc viaţa.

În concluzie, acesta a fost şi este beneficiul meu major de a mă fi întâlnit cu coaching-ul. Sunt un om mai bun, asta o simt şi o văd cei dragi dar şi alţi oameni. Am vrut să devin coach pentru că să ajut oamenii să trăiască aceleaşi stări uimitoare, să facă lucruri excepţionale cu viaţa lor. Am studiat şi continui să o fac, am obţinut certificări profesioniste şi continui să o fac, am practicat coaching şi continui să o fac, dar am aplicat şi mine însămi. Am spus tuturor ce efecte extraordinare are schimbarea şi am făcut câteva demostraţii la Porţiile de coaching. Şi dacă am făcut pentru mine pot face şi pentru voi, cu condiţia să vă doriţi acest lucru. Să fiţi mai buni, să puneţi în valoare potenţialul uriaş pe care îl aveţi în voi înşivă, să scoateţi aurul deasupra. Să fiţi voi înşivă, să vă trăiţi propriile valori!

Sper din toată inima că în anul 2013 aţi marcat realizări importante, de care aveaţi nevoie. Ştiu că există şi persoane care n-au făcut tot ce ar fi putut face pentru ei înşişi şi acum sunt uşor descurajaţi. Viaţa voastră poate fi aşa cum vă doriţi iar eu vă voi sprijini să înfăptuiţi acest lucru în 2014. Ştiu deja ce am de făcut pentru mine în anul care vine. Pot face multe şi pentru voi. Instrumentul pe care mă bazez este coaching-ul. Resursele necesare sunt la voi. Haideţi să lucrăm împreună, cei care vreţi cu adevărat să vă faceţi o viaţă mai bună. Veţi primi încurajări dar veţi întâlni şi bariere, obstacole, griji, idei potrivnice. Le vom depăşi împreună constructiv, evoluând, prin coaching = arta transformării oamenilor în versiunea lor cea mai bună!

%d blogeri au apreciat: